Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Capacitatea de a fi parinte

Capacitatea de a fi parinte

Scopul adecvat al educatiei primite de la parinti este sa pregateasca copilul pentru supravietuirea independenta ca adult. Un copil isi incepe viata in conditii de dependenta totala. In cazul in care cresterea este una de succes, baiatul si fetita vor evolua de la o fiinta dependenta la o fiinta umana care se respecta pe sine si care este responsabila fata de sine, capabila sa raspunda la provocarile vietii cu entuziasm si competenta. Acea fiinta se va intretine singura – nu neaparat financiar, cat intelectual si psihologic.

Un copil nou-nascut nu are inca sentimentul de identitate personala; nu exista constientizarea ideii de separare, cel putin nu in sensul diferentierii pe care o constientizam cand suntem adulti. Evolutia personalitatii este principala sarcina a unei fiinte umane; este si principala provocare cu care se confrunta o fiinta umana, deoarece succesul nu este garantat. La orice pas de pe parcurs, procesul poate fi intrerupt, afectat, blocat sau deviat, astfel incat fiinta umana este frustrata, impartita sau alienata la un nivel sau altul de maturitate emotionala sau mentala.

Nu este greu sa observi ca foarte multi oameni au dat gres undeva pe drumul catre dezvoltare. Nu in ultimul rand, scopul central al procesului de maturizare este evolutia catre autonomie.

Exista un vechi si excelent proverb care spune ca o educatie eficienta din partea parintilor presupune sa dai copilului radacini (sa creasca) si apoi aripi (sa zboare). Siguranta unei temelii ferme – si increderea in sine ca intr-o zi poate parasi aceasta baza.

Copiii nu cresc intr-un vid. Ei cresc intr-un context social. Intr-adevar, cea mai mare parte a problemelor legate de individualizare si autonomie apar atunci cand intram in conflict cu alte fiinte umane.

In primele conflicte din copilarie, un copil poate experimenta siguranta si securitatea care ii permit sa se dezvolte – sau teroarea si instabilitatea care afecteaza eul inainte sa fie pe deplin format. In conflictele ulterioare, un copil poate experimenta acceptarea sau respectul ori, dimpotriva, respingerea sau degradarea.

Un copil poate experimenta un echilibru adecvat intre protectie si libertate sau (1) protejare excesiva, care il opreste din evolutie sau (2) foarte putina protectie, ceea ce presupune din partea copiilor niste resurse care se poate sa nu existe inca. Asemenea experiente, dar si altele pe care le vom discuta, contribuie la tipul acela de ego si respect de sine care se dezvolta de-a lungul timpului.

Evolutia personalitatii este principala sarcina a unei fiinte umane; este si principala provocare cu care se confrunta o fiinta umana, deoarece succesul nu este garantat.

Nevoia de sanatate psihica

Probabil ca nimic altceva nu este mai important de stiut in legatura cu copiii decat ca acestia trebuie sa gaseasca un sens al experientelor lor. De fapt, ei trebuie sa stie ca universul este rational – si ca existent fiintei umane este stiuta, predictibila si stabila. Pe aceasta fundatie, ei pot construi un sentiment de eficienta; fara el, sarcina este mai mult decat dificila.

Realitatea fizica are tendinta sa fie mult mai de incredere decat cele mai multe fiinte umane. In consecinta, copiii care se simt ineficienti in lumea reala cauta adesea un sentiment de putere in natura, aparatura, inginerie, fizica sau matematica, toate acestea oferind un anumit grad de consistenta si sanatate psihica, ce rareori pot fi gasite la celelalte fiinte umane.

Dar „sanatatea psihica“ in viata familiala este una dintre cele mai urgente nevoi ale copilului, daca se doreste o dezvoltare sanatoasa.

Ce inseamna sanatate psihica in acest context? Inseamna adulti care, in cea mai mare parte, spun ceea ce cred si cred ceea ce spun.

Inseamna reguli ce pot fi intelese si care sunt corecte si consistente.

Inseamna sa nu fii pedepsit astazi pentru un comportament care a fost ignorat sau chiar recompensat ieri.

Inseamna sa fii crescut de parinti a caror viata emotionala este mai mult sau mai putin inteleasa si previzibila – spre deosebire de o viata emotionala marcata de anxietate, furie sau euforie, care nu se conformeaza nici unui tipar. Inseamna o casa in care realitatea este cunoscuta in mod adecvat – spre deosebire de o casa in care, de exemplu, un tata betiv vrea sa se aseze pe scaun, dar nu nimereste si pica pe podea, iar mama continua sa manance si sa vorbeasca de parca nu s-ar fi intamplat nimic.

Inseamna parinti care pun in practica ceea ce spun, care sunt dispusi sa recunoasca cand au gresit si sa isi ceara scuze atunci cand stiu ca au fost nedrepti sau nerezonabili. Care vor ca micutul sa inteleaga, si nu sa se teama. Care recompenseaza si consolideaza manifestarea constiintei din partea copilului decat sa o descurajeze si sa o penalizeze.

Daca, in loc de supunere, am vrea cooperare de la copiii nostri; daca, in loc sa se conformeze, am vrea sa fie responsabili – am putea avea un mediu familial care sa sprijine cu mintea copilului.

Nu putem face acest lucru intr-un mediu ostil exercitarii capacitatii mintii.

Nevoia de structura

Siguranta si dezvoltarea copilului sunt asigurate in parte si de o structura adecvata.

„Structura“ tine de regulile, implicite sau explicite, care opereaza intr-o familie, reguli referitoare la ceea ce este acceptabil si permis, la ceea ce se asteapta de la copil, acceptarea diferitelor tipuri de comportamente, cine este liber sa faca un anumit lucru, cum sunt luate deciziile care afecteaza membrii familiei si ce tip de valori implica.

O structura buna este una care respecta nevoile, individualitatea si inteligenta fiecarui membru al familiei. Comunicarea deschisa este extrem de valoroasa. O asemenea structura este mai degraba flexibila decat rigida, mai degraba deschisa si supusa imbunatatirii decat inchisa si autoritara.

Intr-o asemenea structura, parintii ofera explicatii, si nu directive. Apeleaza la incredere, si nu la teama. Incurajeaza libera exprimare. Propun acele valori pe care le asociem cu individualitatea si autonomia. Standardele lor mai degraba inspira decat sa intimideaza.

Copiii nu doresc libertate nelimitata. Cei mai multi copii se simt mult mai siguri intr-o structura care este autoritara decat daca nu ar exista nici o structura. Copiii au nevoie de limite si se simt nelinistiti in absenta lor.

Este unul dintre motivele pentru care isi testeaza limitele – ca sa se asigure ca exista. Trebuie sa stie ca cineva se afla la carma.

Parintii excesiv de permisivi au, de obicei, copii foarte anxiosi. Ma refer la parintii care isi abandoneaza rolul de lideri; care trateaza egal toti membrii familiei, nu numai din punct de vedere al demnitatii, ci si al cunostintelor si autoritatii si care nu se straduiesc sa impuna nici o valoare sau nici un standard copilului.

Abuzul asupra copilului

Cand ne gandim la abuzul asupra copiilor ne gandim la copii care sunt abuzati fizic sau molestati sexual. Un asemenea abuz poate fi catastrofal pentru respectul de sine al copilului. Inseamna experiente traumatizante, sentimentul ca nu apartii nimanui, dar si un sentiment de agonie si de lipsa de aparare care poate dura intreaga viata.

Cu toate acestea, o examinare mult mai comprehensiva a ceea ce constituie abuz asupra copilului trebuie sa includa si urmatoarele probleme, fiecare dintre ele reprezentand obstacole severe in calea dezvoltarii respectului de sine al copilului.

  • Transmiterea faptului ca un copil nu este „suficient“.
  • Pedepsirea copilului pentru ca si-a exprimat sentimente „inacceptabile“.
  • Ridiculizarea sau umilirea copilului.
  • Transmiterea faptului ca gandurile sau sentimentele copilului nu valoreaza nimic sau nu au nici o importanta.
  • Incercarea de a controla copilul prin exploatarea sentimentelor de rusine sau vina.
  • Protejarea excesiva a copilului si, in consecinta, obstructionarea invatarii normale si a cresterii increderii in sine.
  • Protejarea in mica masura a copilului si, in consecinta, obstructionarea normala a dezvoltarii eului.
  • Cresterea unui copil fara nici un fel de reguli si, astfel, inexistenta unei structuri; sau existenta unor reguli contradictorii, impuse si opresive; in fiecare dintre situatii fiind inhibata dezvoltarea normala.
  • Negarea perceptiei copilului asupra realitatii si incurajarea implicita a faptului ca micutul are indoieli in legatura cu propriul mod de gandire.
  • Terorizarea unui copil prin violenta fizica sau amenintare, instaurand astfel o teama acuta care il va caracteriza profund pe copil.
  • Tratarea unui copil ca obiect sexual.
  • Faptul ca i se spune unui copil ca este rau, ca nu valoreaza nimic sau ca este un pacat al naturii.

In conditiile in care nevoile de baza ale unui copil sunt invaluite de frustrare, asa cum se intampla invariabil atunci cand cel mic este supus unor tratamente precum cele de mai sus, rezultatul este o suferinta acuta.

Adesea, aceasta suferinta este insotita de urmatorul sentiment: Ceva este in neregula cu mine. Cumva sunt anormal. Iar tragedia distrugerii de sine se pune in miscare.

Capacitatea de a fi parinte ca instrument al evolutiei personale

Intr-un capitol anterior am subliniat ideile sau convingerile-cheie cu cele mai mari urmari asupra respectului de sine. Rezulta ca o familie in care aceste idei sunt comunicate, dar si exemplificate prin practica adultilor sunt unele in care respectul de sine al copilului este educat.

Un copil care creste intr-un asemenea mediu filosofic are un enorm avantaj in ceea ce priveste dezvoltarea.

Cu toate acestea, ideile si valorile sunt cel mai puternic comunicate atunci cand sunt integrate in viata de familie, inradacinate in comportamentul parintilor. Indiferent de ceea ce credem ca invatam, invatam ceea ce suntem.

Acest fapt poate fi analizat si din alta perspectiva.

Aproape orice sarcina importanta poate fi folosita ca vehicul pentru dezvoltarea personala.

Munca poate fi o cale pentru cresterea si dezvoltarea personala, asa cum poate fi si casatoria sau cresterea copiilor.

Putem alege ca oricare dintre ele sa fie o disciplina spirituala – o disciplina in folosul propriei noastre evolutii.

Putem lua principiile care construiesc respectul de sine si sa folosim munca noastra ca arena in care sa le putem aplica – iar ca urmare atat disciplina, cat si respectul de sine vor creste.

Putem lua aceleasi principii si sa le aplicam in casnicie – consecinta fiind ca relatia va inflori (celelalte aspecte ramanand neschimbate), iar respectul de sine va creste.

Putem aplica principiile care maresc respectul de sine la noi insine, iar apoi sa le aplicam in interactiunea cu copiii nostri.

Nu trebuie sa pretindem in fata copiilor ca suntem perfecti. Putem recunoaste propriile imperfectiuni si sa ne admitem greselile. Exista sanse mai mari ca respectul de sine al fiecarui membru al familiei sa aiba de beneficiat.

Daca am mari nivelul de constientizare cu 5% in relatia cu copiii nostri – referitor la ceea ce le spunem si la modul in care le raspundem – ce ar fi diferit?

Daca ne-am accepta mai mult propria persoana, ce le-am transmite copiilor despre acceptarea propriei persoane?

Daca am avea o responsabilitate proprie mai mare in activitatea noastra de parinte (in loc sa dam vina pe copil sau pe partenerul de viata), ce exemplu am da?

Daca am avea mai multa incredere in noi, daca am fi mai autentici, ce ar invata copiii despre autenticitate?

Daca ne-am stabili mai multe scopuri, ce ar invata copiii nostri despre realizarea telurilor si despre orientarea activa in viata?

Daca in activitatea de parinte ar fi implicata mai multa integritate, in ce fel ar avea de beneficiat copiii nostri?

Si daca facem toate aceste lucruri, in ce fel am avea noi de castigat?

Raspunsul la aceasta intrebare este simplu: am sprijini si am educa respectul de sine al copiilor nostri, dar si pe al nostru.

Nathaniel Branden, psihoterapeut

Materialul pe care tocmai l-ai parcurs este extras din cartea Cei sase stalpi ai increderii in sine (Editura Amsta Publishing House)

Te invit cu mult drag sa citesti integral aceasta carte, pentru a gasi raspunsuri la intrebarile despre: increderea in tine, respectul de sine, stima de sine, acceptare de sine, valori, integritate, congruenta si alte aspecte de ordin psihologic cu care te confrunti, aspecte ce pot fi intelese si clarificate si cu ajutorul acestei carti.

M-am oprit in mod special asupra materialului pe care l-ai citit, intrucat radacinile lipsei stimei de sine, ale lipsei de incredere in sine, ale lipsei acceptarii de sine, incep sa creasca inca din perioada copilariei noastre si reflecta modul in care parintii au influentat fiecare dintre aceste aspecte – fie prin stima si respectul pe care il au sau l-au avut unul fata de celalalt, fie prin modul in care le-au incurajat in mod direct la copiii lor.

Pe parcursul consultatiilor pe care le am cu parintii si cu copiii/adolescentii, toate aceste lucruri ies la suprafata … pentru ca acesti copii, indiferent de varsta pe care o au, nu fac decat sa arate, prin comportamentul lor ”problematic”, realitatile familiilor din care provin. Realitati uneori trecute cu vederea, alteori incomode, uneori dureroase, alteori frumoase si usor de suportat pentru membrii familiei, uneori imposibil de gestionat de catre parinti, dar si de catre copii. Exista, insa, intotdeauna, partea pozitiva a oricarui comportament problematic, partea care ne arata, nu neaparat intr-o lumina foarte puternica, ca acolo, totusi, exista foarte multe resurse ce pot fi folosite pentru depasirea situatiilor ”problematice”.

Despre astfel de relatii si realitati, te invit sa (re)citesti in  articolele pe care le-am scris: Interactiuni patologice parinti-adolescenti si Adolescentul si parintii sai

In curand, voi relua ATELIERUL PARINTILOR FASCINANTI, ale carui detalii vor fi anuntate pe site si la care – daca esti parinte de prescolar si scolar mic, te astept cu mult drag!

Pana atunci, daca te confrunti cu probleme de ordin emotional care simti ca te coplesesc, daca relatia cu copilul tau nu se afla pe un fagas bun, nu ezita sa ma contactezi pentru consultatii.

Mona Georgescu, psiholog clinician

banner cabinet

0


About the Author:

Multumim pentru interesul acordat recomandarilor de carti si de evenimente. Materialele extrase din carti pe care le vei gasi pe acest site, sunt puse la dispozitie prin amabilitatea editurilor partenere ale site-ului MinuneMica.eu si se afla sub protectia drepturilor de autor si a legii copyright-ului. Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea partiala sau integrala a acestor materiale prin mijloace mecanice sau electronice, este interzisa. De asemenea, mai multe informatii despre evenimentele asupra carora te poti informa pe acest site, poti obtine de la organizatorii acestora, ale caror coordonate le gasesti in materialele de promovare.

Add a Comment