Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Cand nu faci ceea ce ar trebui, este ca si cum ai scrie cu mana nepotrivita

Cand nu faci ceea ce ar trebui, este ca si cum ai scrie cu mana nepotrivita


Cel putin o data in viata, multi dintre noi ne intrebam care ne este menirea si de ce ne aflam aici, in aceasta existenta. Exista printre noi foarte multe persoane care, din cauza faptului ca nu gasesc raspuns la aceasta intrebare si nici nu stiu unde sa il caute, ajung sa traiasca conflicte interioare mari, tristeti apasatoare, nemultumiri reflectate in relatia cu cei apropiati si cu colegii de la locul de munca. Un loc de munca ce nu li se mai potriveste demult, insa de care nu au curaj sa se desprinda. Sau studii pe care nu si le-au dorit in mod special, dar s-au lasat dusi de valul iluziei sigurantei pe care o ofera o diploma.
Sigur ca diploma de studii este importanta, insa doar daca studiile si specializarile pe care le-ai urmat te imbogatesc interior si daca prin practicarea profesiei in care ai dobandit acea diploma, poti aduce valoare in vietile celor cu care intri in contact ca urmare a profesiei alese si a specializarilor pe care le-ai urmat.
Altfel, nicio diploma nu are valoare reala si oricate diplome ai avea, daca nu ti-au adus valoare in interior si nu te ajuta sa aduci valoare in vietile oamenilor, nu au niciun rost. Sigur, iti pot aduce bani si alte avantaje, insa banii si avantajele … nu te mai multumesc demult, nu te mai motiveaza. Daca mai reusesc banii sa te motiveze, cred ca ai aflat deja tu. Despre acest subiect  am scris AICI 
Cei mai multi oameni isi ”aleg” meseriile si profesiile nu din proprie convingere, ci influentati de modelele parentale sau fortati sa implineasca un destin profesional al parintilor, asa cum nu l-au avut acestia. Pentru ca nimeni nu i-a incurajat sa se uite cu atentie la ce le-ar placea cu adevarat sa faca, nu i-a incurajat sa isi foloseasca talentele si aptitudinile naturale, multi oameni isi aleg cat se poate de nefavorabil studiile si activitatile profesionale, alegeri si decizii luate din punctul de confuzie si deruta, nu din punctul de echilibru, de claritate; nici nu am avea cum sa fim foarte siguri, atunci cand suntem constransi de mediu si parintii ne influenteaza astfel de alegeri inca din timpul scolii, manipuland contextul in defavoarea noastra.
Aptitudinile naturale pe care le manifestam cu placere, dedicare si motivatie, in prima pate a vietii si chiar si in adolescenta, dar neinfluentati de parinti – reprezinta, de fapt, baza de la care ar trebui sa dezvoltam abilitatile necesare  viitoarelor meserii sau profesii pe care ni le dorim.
Conturul meseriei/profesiei a putut fi intrezarit in copilaria fiecaruia dintre noi – multi oameni nu au avut insa norocul unor parinti care sa poata vedea acest potential, astfel incat pentru cei mai multi, potentialul a ramas latent, micutii de atunci nefiind incurajati in directia dezvoltarii acelor abilitati si aptitudini naturale, manifestate la vremea intrebarii ”ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”; energia si atentia catre acele interese au fost blocate, iar acei copii orientati incet-incet catre alte nevoi, nu ale lor.
Mi-as dori foarte mult ca parintii sa fie in stare sa isi incurajeze copiii si sa ii educe in scopul unor aspiratii inalte pentru viata, aspiratii care sa fie in legatura cu valorile morale esentiale si, in acelasi timp, sa nu le blocheze evolutia, sa ii ajute sa isi creasca nivelul de initiativa si de curiozitate in a experimenta cat mai multe activitati care sa le ofere repere si o structura interioara solida. 
Privesc adultii de acum, cei cu care lucrez – isi dau seama cat de bine le-ar fi fost acum daca parintii lor ar fi stiut, la vremea potrivita, sa ii ajute sa isi stabileasca valori esentiale si aspiratii inalte, in loc sa ii blocheze  sau sai ii redirectioneze gresit, spre scopuri care nu aveau nicio legatura cu copiii de atunci. Adultul de acum are, ca punct de plecare spre ”problemele” din prezent, acel inceput de viata… Pe care acum incearca sa il vindece si sa gaseasca totusi resursele ratacite undeva prin viata. 
Acele interdictii si acei nenumarati ”trebuie sa” pe care multi dintre noi i-au auzit din partea parintilor, au ecouri si la varsta adulta, impiedicandu-ne sa avem o viata implinita inclusiv sub aspect profesional. Doar ca ce a ramas latent poate exercita presiune, cu toate ca se considera a fi uitat. Tot ce este ”uitat” si-a gasit insa locul in inconstientul nostru – loc din care va ”vorbi” folosindu-se de diverse limbaje: o nemultumire inexplicabila, schimbari ale locurilor de munca aparent dorite, aparenta neadaptare la locul de munca, agitatie interioara, conflicte interioare mari, generate de diferenta uriasa dintre ceea ce faci si ceea ce ai vrea sa faci, s.a.m.d. 
Prin analogie cu ramanerea in relatii nepotrivite, toxice, neimplinitoare, argumentele care ii retin pe cei mai multi dintre oameni intr-un loc de munca in care nu isi gasesc implinirea si nu le mai sunt satisfacute nevoile de recunoastere, apartenenta, validare  – sunt sigura ca le stii: creditele bancare, copiii, frica de a nu gasi alt loc de munca sau frica de a nu se adapta in alta parte, frica de a fi judecati de catre parinti si de catre cei apropiati, in cazul in care renunta la acel loc de munca in favoarea unei activitati implinitoare, etc.
In cautarea raspunsurilor la intrebarile majore ale vietii, argumentele acestea sunt exact cele care te impiedica sa iti gasesti menirea, pentru ca viata ta sa fie implinita si din punct de vedere al activitatii profesionale.
Pentru ca viata este mai mult decat o relatie buna, mai mult decat o familie in care s-a instalat rutina, viata este mai mult decat un loc de munca stabil. Viata este o aventura in care sa te simti implinit inclusiv prin faptul ca, din punct de vedere profesional aduci valoare oamenilor cu care intri in contact, o aventura ce poate fi frumoasa daca implicarea ta intr-un scop social, un scop inalt, are rezultate frumoase si in vietile altora – si nu ma refer la sefi sau la a munci pentru ca rezultatele eforturilor si sacrificiilor tale, din punct de vedere financiar, sa se duca in buzunarele unor oameni aflati in varful unor organigrame bine puse la punct  :D.
Cea mai mare parte a oamenilor prefera sa ia viata asa cum este, ducand o existenta in aparenta multumitoare, dar inerta si plina de frustrari.
Unul dintre motivele pentru care adunam frustrari se afla chiar in cadrul activitatii profesionale pe care o desfasuram. Sunt convinsa ca si tu ai simtit, de-a lungul timpului, ca ceea ce faci nu se potriveste cu personalitatea ta si cu ceea ce ti-ar placea, cu adevarat, sa faci. Am trecut si eu prin asta si stiu cum este sa simti acest dezechilibru major. Dar mai stiu, la fel de bine, ca o viata implinitoare incepe cu o decizie. 
La inceput de drum profesional sau pe parcursul activitatii profesionale, fiecare om ”primeste” foarte multe semnale referitoare la nepotrivirea dintre el si un loc de munca, insa nu are curaj sa le analizeze si sa tina cont de acestea. Poate ca, desi oferta primita ii este avantajoasa, totusi:
– nu se simte confortabil in energia locului de munca si nici in cea a activitatii sale, simte ca nu este o energie benefica – desi, aparent, ar trebui sa se considere fericit pentru acel loc de munca, in conditiile in care altii nu au un serviciu si ”se descurca” traind inca din banii parintilor sau din somaj.
– simte, pentru ca apoi sa si descopere ”pe pielea sa”, ca valorile, misiunea si viziunea promovate la acel loc de munca nu corespund cu propriile sale valori; aici este punctul in care cei mai multi oameni ”traverseaza” spre valorile acelui loc de munca, din dorinta de a se adapta; pentru cei mai multi, adaptarea duce la integrare, din nefericire; diferenta este data de renuntarea la propriile valori si integrarea (uneori cu mare viteza) unor valori cu care nu te identifici, dar la care incepi sa faci apel pentru a rezista intr-un loc de munca; de exemplu: manipularea, celebra ”turnatorie” care astazi mi se pare si mai periculoasa decat in trecut – sunt doar doua dintre ”valorile” la care multi adera pentru pastrarea unui loc de munca si care nu au nicio legatura cu valorile morale personale afirmate; din punctul de vedere al psihanalizei, un astfel  de comportament este un mecanism de aparare, si anume identificarea cu agresorul.
Nu este usor sa iti asumi decizii si riscuri pentru alegeri in ceea ce priveste profesia care ti-ar aduce implinire si pe care o simti ca fiind chiar menirea ta, stiu.
Poate fi vorba despre shimbarea unei intregi paradigme de viata. Iar pentru asta ai nevoie sa te evaluezi corect, sa nu te subestimezi si nici sa nu te supraestimezi, dar sa iti analizezi cu atentie toate abilitatile pe care le ai, de la cele mai marunte, pana la cele mai semnificative. Poti face asta impreuna cu un specialist care sa te indrume intr-un mod profesionist catre clarificarea obiectivului tau profesional si pasii pe care este bine sa ii urmezi pentru a-l atinge, in cazul in care singur nu te descurci si ajungi (din nou) in impas. Totul este sa nu te resemnezi 🙂 
Desi orice comportament este orientat catre un scop (la nivel inconstient), confuzia si deruta pornesc de la faptul ca nu stim intotdeauna care ne sunt scopurile in viata (inclusiv cele profesionale), nu stim sa le aducem in plan constient si ne indreptam catre scopuri care nu au nicio legatura cu structura noastra interna, fortand adaptarea noastra la o realitate nepotrivita. 
Cum spuneam si in alte articole, evolutia si progresul fiintei umane sunt absolut firesti. Toti evoluam de la o stare de inferioritate (cand suntem bebelusi) catre o stare de superioritate. Este o straduinta fireasca influentata de mediul de crestere,  este o miscare de la un ”minus” catre un ”plus”, conform psihologiei adleriene atat de draga mie.
”Lupta pentru superioritate nu inceteaza niciodata. Este esentiala pentru minte, pentru psihicul individului. Viata este atingerea unui scop sau a unei forme ideale, iar lupta pentru superioritate este cea care o pune in miscare. Daca ne uitam la copiii lenesi si le observam lipsa de activitate, lipsa lor de interes fata de orice, putem spune ca acestia par a nu progresa in nicio directie. Totusi, gasim in ei dorinta de a fi superiori, o dorinta care ii face sa spuna: ”Daca nu as fi atat de lenes, as putea fi presedinte.” Ei progreseaza si se straduiesc conditional, ca sa spunem asa. Au o parere foarte buna despre ei insisi si cred ca ar putea realiza multe daca …! Aceasta autoamagire este bineinteles fictiune, dar, cum stim cu totii, omenirea se multumeste foarte des cu fictiune. Si acest lucru este in mod special adevarat carora le lipseste curajul. Acestia nu se simt foarte puternici, asa ca ocolesc mereu dificultatile, incercand mereu sa scape de ele. Prin acest proces de fuga si evadare ei isi pastreaza sentimentul ca sunt mult mai puternici  si isteti decat sunt in realitate.” (Alfred Adler, ”Intelegerea vietii – introducere in psihologia individuala, Ed. Trei)
Pe drumul acesta catre ”plus”, multi dintre noi ezita, fac un pas inainte si doi inapoi, tocmai pentru ca sentimentele de inferioritate din trecut au lasat urme. Atunci cand lucrezi pe obiectivul tau profesional, rolul unui specialist care te poate ajuta in drumul tau catre ”plus” este tocmai sa te invete inclusiv detasarea de atitudinea ezitanta, sa te incurajeze in a depasi ezitarile si sentimentele de inferioritate.
Adler mai spune ca ”viitorul este strans legat de straduinta si de scopul nostru, in timp ce trecutul reprezinta starea de inferioritate sau de inadecvare pe care incercam sa o depasim.”
In aceasta cautare de sine care este, de fapt, tradusa prin toate comportamentele pe care le avem pe parcursul vietii, nu ne spune nimeni ca, pentru a ne simti cu adevarat impliniti din toate punctele de vedere, trebuie sa putem ”lega” scopul activitatii profesionale de menirea personala. Exista o mare diferenta intre scop si menire, iar atunci cand scopul este subsumat menirii, poti spune ca ai, cu adevarat, o viata implinita. 
Cand iti gasesti menirea si faci cu bucurie, cu incantare, ceea ce trebuie sa faci  aducand valoare nu doar in viata ta, ci si in vietile altora, traiesti in acord cu valorile tale cele mai profunde. Pentru a trai din menirea ta, trebuie sa fii creativ, sa stii sa gasesti solutii si sa folosesti sansa de a te dezvolta, sa te promovezi si, in unele situatii chiar sa iti vinzi ideile, sa nu te blochezi in posibile momente de impas si, cel mai important: sa iti sustii cu dedicare planurile. 
Pentru multe persoane, a trai din propria menire, este asociat cu saracia – este doar un punct de vedere gresit, pentru ca menirea este prost asociata cu ascetismul si cu ideea de sacrificiu in folosul celorlalti.  
Tema menirii in viata este unul dintre subiectele frumoase pe care le vom aborda si in bootcamp-ul SENS, la Gura Diham, intre 6-9 August. Multe femei cu care am onoarea sa lucrez si-au dorit sa inteleaga care este menirea lor , cum o pot atinge, astfel incat chiar daca nu au o relatie, viata lor sa capete un sens mai inalt decat al unei existente banale. 
Vino alaturi de noi la aceasta editie a bootcamp-ului SENS – un bootcamp de psihologie si dezvoltare personala dedicat femeilor. Grupa cu numarul 6 este in formare, iar detaliile sunt aici: http://www.minunemica.eu/sens-bootcamp-dedicat-femeilor-6-9-august-gura-diham/
In cartea ”Curajul de a reusi” de Ruben Gonzales, publicata de Editura Amaltea, partener educational al site-ului www.minunemica.eu. am gasit cateva sugestii interesante pentru aceia dintre voi care sunt in cautarea menirii si simt ca au de facut schimbari majore nu doar in viata personala, ci si in cea profesionala:
Atunci când, în viaţă, nu faci ceea ce ar trebui, este ca şi cum ai scrie cu mâna nepotrivită. O poţi face, după ceva vreme ajungi chiar să te descurci destul de bine, însă întotdeauna ţi se va părea ceva ciudat. În momentul în care ţi-ai dat totuşi seama ce ar trebui să faci în viaţă, este ca şi cum ai apuca din nou stiloul cu mâna care trebuie.
De foarte multe ori, după ce ţin un discurs la o convenţie sau la vreun eveniment corporatist, mă abordează diverse persoane, care mă întreabă: „Cum îţi dai seama ce visuri ai?“. Totul se reduce la a petrece puţin timp încercând să te cunoşti mai bine pe tine însuţi, punându-ţi câteva întrebări specifice.
Evadează 2-3 zile într-un loc liniştit, poate la munte, într-o cabană, sau pe marginea unui lac – un loc unde să nu fii întrerupt şi unde să petreci ceva timp de calitate, gândindu-te pur şi simplu la visurile tale. Poate fi o idee bună să îţi iei şi ceva de scris, astfel încât să-ţi transpui gândurile şi pe hârtie.
Experienţele prin care ai trecut până acum în viaţă te-au pregătit pentru scopul pe care îl urmăreşti. Ai deja nişte talente unice, abilităţi, interese şi valori ce te pot ajuta foarte mult. Ai un destin pe care doar tu îl poţi duce la bun sfârşit. Mai întâi însă trebuie să descoperi ceea ce vrei să faci. Ceea ce eşti dispus să faci pe gratis. Un lucru la care eşti bun. Care este extrem de important pentru tine. Un lucru pentru care eşti născut.
Unele dintre cele mai importante visuri ale tale îşi au originile în copilărie. La ce visai pe atunci?
Niciodată nu e prea târziu să-ţi transformi visurile din copilărie în realitate. Mai jos sunt prezentate câteva întrebări care să-ti confere un punct de plecare. Nu sări peste ele. Alocă-le puţin timp. Nu uita că învăţămintele pe care le poţi trage din aceste întrebări îţi pot schimba viaţa. Ia-ţi un carneţel şi notează fiecare întrebare la începutul unei pagini noi. Gândeşte-te apoi câte cincisprezece minute la fiecare. Investeşte un sfert de oră din timpul tău ca să scrii propriile răspunsuri unice, în agenda în care vei regăsi misiunea vieţii tale. Nu uita, nu există răspunsuri greşite.
Este pur şi simplu un exerciţiu care să te ajute să îţi găseşti adevăratul drum.
  • Care sunt cele mai mari talente ale mele?
  • La ce spun alţii că mă pricep?
  • Din ce puncte de vedere spun ceilalţi că sunt unic?
  • Ce sunt pregătit să fac, în urma experienţelor de viaţă prin care am trecut?
  • Ce îmi place atât de mult să fac încât aş face şi gratis?
  • Care sunt pasiunile mele?
  • Pentru ce aş fi dispus să-mi dau viaţa? De ce?
  • La ce am excelat până acum?
  • Ce este important pentru mine?
  • Ce fac bine în mod firesc?
  • Pentru ce simt că am o chemare?
  • Ce mă încântă în viaţă? De ce?
  • La ce visez cu ochii deschişi? De ce?
  • Pentru ce lucruri îşi vor aduce ceilalţi aminte de mine la sfârşitul vieţii?
  • Dacă aş mai avea un an de trăit, ce anume aş face diferit?
  • Ce aş face dacă aş fi sigur că nu dau greş? De ce?
  • Ce aş face cu timpul meu dacă aş fi bogat?
  • Unde anume pot face o diferenţă?
  • Cum vreau să-şi reamintească ceilalţi de mine? De ce?
  • Ce moştenire vreau să las în urmă? De ce?
  • Nu uita că nu îţi poţi transforma visul în realitate dacă nici măcar nu ştii care este acesta.
  • Dacă nu îl poţi vizualiza, nici nu îl poţi atinge. Odată însă ce îl vezi clar şi te dedici îndeplinirii lui, viaţa ta va fi mult mai plină, fiindcă viaţa ţi se schimbă dacă ştii că te îndrepţi într-o anumită direcţie, pe care tu însuţi ai stabilit-o.
  • Secretul unei vieţi de succes este să-ţi găseşti destinul şi apoi să faci astfel încât lucrurile să prindă contur.
In timp ce lucram la acest material pentru voi,  mi-am lasat gandurile sa fie insotite de aceasta melodie, pe care o iubesc foarte mult, ale carei versuri si videoclip ma inspira de cate ori o ascult:
Sper ca melodia si randurile de mai sus sa iti foloseasca si sa iti dea aripi spre schimbarea de care ai nevoie pentru a-ti implini menirea – mai ales daca simti ca ai intrat intr-o etapa in care ai nevoie de o schimbare radicala in viata ta.
Cu drag,
Mona
 
0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Add a Comment