Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Cand ai incetat sa iti iubesti copilul?

Cand ai incetat sa iti iubesti copilul?

De foarte mai multe ori, relatiile dintre parinti si copii sunt presarate cu certuri, conflicte, abuzuri si jigniri la adresa copiilor.

Copilul mic ”inregistreaza” toate aceste momente, ”inregistreaza” toate comportamentele urate pe care parintii sai le au fata de el sau unul fata de celalalt, reproducand – uneori in timp real – aceste comportamente, asa cum le-a integrat.

Exista si situatii cand, desi jignirile si prejudecatile la adresa copilului nu sunt exprimate in mod direct de catre parinti, oricum sunt gandite si raman nespuse, generand presiuni interioare foarte mari in acesti parinti care se straduiesc sa isi manipuleze ”subtil” copilul.

Nu este usor, ca parinte, sa accepti ca reactiile si comportamentele mai putin placute ale copilului iti apartin, ca au pornit de la tine, de fapt, si ca isi au radacinile in familie, de cele mai multe ori in relatia dintre tine si partenerul tau de viata.

Indiferent de varsta pe care o are, copilul tau este doar oglinda care te reflecta prin acele comportamente care nu iti plac la el si pe care le vezi ca reprobabile (multe dintre aceste comportamente chiar nu sunt acceptabile social – de exemplu, adolescentii care fura din casa diverse obiecte pe care le vand pentru a ajuta cu acei bani prieteni din grupul de referinta, adolescenti care fug de acasa, adolescenti care absenteaza de la scoala fara ca tu sa stii, insa atunci cand afli esti dispus sa faci rost de scutiri si de adeverinte medicale pentru a salva ”onorabil” situatia, pentru ca iti este rusine de conscintele acestor absente, vrei sa eviti un scandal in familie, pentru a nu fi acuzat de neglijenta, etc.).

Nu este comod sa iti recunosti greselile de parinte – greseli de atitudine, greseli de crestere, greseli de comportament, greseli de gandire, greseli de comunicare, greseli de educatie  – dar copilul  tau iti va arata, cu fiecare greseala necorectata, cu fiecare neatentie a ta, ca gresesti din nou.

Unii parinti par a fi dispusi sa corecteze si sa invete cum sa gestioneze relatiile cu copiii – insa doar par, din nefericire pentru ei si pentru copiii lor.

Altii – din pacate, foarte putini,  chiar incearca sa faca schimbari si sa transforme in interiorul lor acel ”neinteles” intr-un ”inteles” sanatos pentru familie. Cei foare putini care sunt dispusi sa repare din timp ceea ce mai tarziu devine imposibil de reparat, apeleaza la ajutorul psihologilor si pot intelege ce au de facut pentru ca relatia cu copiii sa fie una sanatoasa si autentica.

Pana cand vei gresi, ca parinte?

Pana cand vei fi dispus sa te uiti cu atentie in tine si sa vezi ce ai de corectat, pana cand vei fi dispus sa vezi in copilul tau propria ta reflectie si pana cand iti vei privi copilul asa cum este el, nu asa cum vrei tu sa fie.

Nu este o rusine sa iti recunosti greselile, mai ales ca din propriile greseli invatam cel mai bine. Important este sa nu le repetam, sa nu ascundem ”sub pres” ceea ce nu functioneaza, sa nu avem pretentia ca suntem perfecti si ca stim totul.

Cand ai incetat sa iti iubesti copilul? – stiu, este o intrebare delicata, pe care multi parinti o evita, ocolind raspunsul. Multi parinti nu constientizeaza acest aspect, si totusi … exista copii neiubiti. Si, din nefericire, nu sunt deloc putini.

Ai incetat sa iti iubesti copilul inca de cand ai inceput sa iti proiectezi in acesta propriile tale neimpliniri – de educatie, profesionale sau sociale, de cand ai inceput sa te consideri stapanul vietii sale si el a devenit un fel de marioneta in mainile tale. Stiu, nu este deloc comod sa accepti ca iubirea fata de copil este doar verbalizata – mai putin pusa in practica, in mod real.

Ai incetat sa iti iubesti copilul inca din momentul in care ai inceput sa te impui in viata lui, sa ii blochezi curajul, increderea in sine si in tine, sa ii blochezi curiozitatea, creativitatea, in loc sa il incurajezi sa exploreze viata si posibilitatile de dezvoltare pe care le avea.

Ai incetat sa iti iubesti copilul atunci cand te-ai dedicat altor cauze si lui nu i-ai mai dedicat timp, dar ai incercat sa compensezi absenta ta din viata sa prin cadouri de care el chiar nu avea nevoie.

Ai incetat sa iti iubesti copilul din momentul in care ai inceput sa faci tu totul pentru el, din momentul in care ai evitat sa ii dai responsabilitati, din momentul in care ai ales sa fii un parinte care se sacrifica, mentinandu-l dependent de tine si taindu-i aripile.

Ai incetat sa iti iubesti copilul din momentul in care nu ai stabilit reguli si granite sanatoase in relatia dintre voi, sperand ca daca nu stabilesti granite si reguli, te va iubi mai mult.

Ai incetat sa iti iubesti copilul atunci cand ai hotarat ca trebuie sa aiba tot ceea ce tu nu ai avut in copilarie, tot ceea ce tie ti-a lipsit, fara sa te gandesti la consecinte.

Ai incetat sa iti iubesti copilul din momentul in care ai apelat prima oara la santaj – indiferent pentru ce: pentru calificative sau note mai mari, pentru a-ti umple golurile interioare cu realizarile sale, fortandu-l sa fie competitiv in mod inutil, in directii care lui nu i se potriveau.

Ai incetat sa iti iubesti copilul din momentul in care l-ai supus abuzurilor celuilalt parinte, pentru ca tie ti-a fost mai usor sa sufere si el impreuna cu tine, pentru ca tie ti-a fost si iti este mai comod sa nu iti reglezi in mod sanatos relatia cu partenerul tau de viata.

Poate ca acum nu gandesti in perspectiva, dar … ca urmare a comportamentului tau de acum fata de el si fata de situatiile cu care va confruntati si de modurile in care le abordati  – crezi ca va fi copilul tau un viitor adult anxios, fricos, usor de intimidat si lipsit de curaj? Sau va fi un adult responsabil, cu incredere in viata, un adult care isi va asuma alegerile si consecintele propriului comportament?

Copilul/adolescentul tau chiar observa tot ce nu este functional in familie, intre voi, ca parinti, si el, ca produs al ”iubirii” voastre. Si pe buna dreptate se intreaba cat de reala este iubirea dintre voi, parintii sai, se intreaba daca este un copil dorit sau daca a aparut din intamplare in viata voastra, daca a aparut ca motiv de manipulare intre voi si daca ”mama a vrut sa il lege pe tata de ea printr-o sarcina”.

Da, sunt ganduri de adolescenti, care incep sa intrebe, incep sa doreasca sa afle ce li se intampla si de ce li se intampla, ce e cu viata lor si de ce familiile nu ii sustin asa cum ei au mare nevoie. Ganduri pe care adolescentii le discuta cu psihologul lor (atunci cand i-ai ”trimis” la un psiholog, desi pacientul real al unui psiholog este, de cele mai multe ori chiar mama copilului/adolescentului), ganduri pe care multi adolescenti le trimit sub forma de mesaje psihologilor din spatiul virtual -pentru ca nu au curaj sa isi discute problemele chiar cu voi, parintii lor. Pentru ca se tem de reactiile voastre. Pentru ca a devenit mai usor sa se adreseze unui strain, decat propriilor parinti. Pentru ca nu mai are incredere in tine. Si pentru ca, incet-incet, si-a pierdut si increderea in sine, iar tu nu ai vazut asta.

Poate este cazul sa te uiti cu atentie mai mare la copilul/adolescentul tau … afirmi ca il iubesti, crezi ca il iubesti, insa iubirea asta nu e de ajuns, daca nu te uiti cu atentie la viata sa emotionala …  vei fi surprins/a cat de putin il cunosti si, mai ales, vei fi surprins/a cat de bine te cunoaste, fiindu-i frica sa iti spuna ce are de spus!

Mona Georgescu,
Psiholog clinician de orientare psihanalitica – specializare in psihanaliza si psihoterapia copilului si adolescentului. Consilier NLP Integrativ pentru Femei. Trainer Dezvoltare Personala.

0722.501050, lucia_mona_georgescu@yahoo.com

 
*Nota: Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea acestui text, prin mijloace mecanice sau electronice, partial sau in intregime, este interzisa.
 
banner cabinet
 
 
 
 
 
 
 
1


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu