Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Bradutul din Copilarie

Bradutul din Copilarie

”Eram in clasa a VII-a, cred, in scoala generala ori a VI-a. Nu mai stiu exact. Locuiam la bunica de pe mama de un an. Eram noi doua si un catelus. Bunica statea la curte. O casa boiereasca, veche, situata in centrul orasului natal pe o strada, care amintea frumos inca de o perioada draga sufletului meu, perioada interbelica. O casa veche, care isi pastrase din maiestria constructiei de alta data cu o curte nu tocmai mare, insa frumos amenajata de draga mea bunica, harnica ca o furnica. Catelusul se numea Bercus. Venea dupa un alt bun prieten, care plecase spre meleagurile ingerilor, Azorel. Era o piticanie blanoasa cu ochii mari, jucausi si mereu umezi de iubirea pe care o impartaseau si cereau, deopotriva, mai mereu.

Era o iarna superba. Nametii se asternusera cu simt de raspundere peste oras, luminitele de sarbatoare ajutau la crearea peisajului mirifc si eu ma bucuram de toate acestea cu acel suflet de copil, inca foarte naiv, plin de caldura, lumina si speranta vesnica.

Eram insa putin trista deoarece noi nu aveam un bradut si nu stiam nici daca bunica imi va procura unul. Asa ca il rugasem pe Dumnezeu, ca intotdeauna, sa faca o minune. Asa cum facuse de atatea ori cu atata iubire. Nu stiam ce si daca va fi. Tot ceea ce stiam era ca voia LUI este mai presus de orice.

Si ca de obicei, dupa fiecare ruga profunda, imi vedeam de ale mele treburi scolaresti, gospodaresti, aducandu-mi aminte din cand in cand de dorinta mea calda, nebanuind nimic din ceea ce va urma. Nu aveam cum: Caile Domnului sunt misterioase, nu? Si asa a si fost si de data asta!
Intr-o seara, ma intorceam plina de iubire si radiind a fericire, admirand orasul imbracat in sarbatoare. Stateam cu capul plecat uneori sa imi incalzesc nasucul la pieptul prietenului nelipsit, “fularul”.

Eram putin obosita, ce-i drept, dupa o zi de studiu, insa, deodata zaresc pe jos ceva, nedefinit la inceput, si inspre concret pana in momentula in care i-am ridicat de jos. Erau bani, bineinteles. Am crezut initial ca i-a pierdut cineva de prin jur, nu acceptam sa iau ceea ce nu mi se cuvine, dar nimic prin jur, care sa imi ateste asta. Asa ca i-am bagat in buzunar cu mana si sufletul tremurand de emotie si usoara vinovatie, si am ajuns acasa aproape plutind. Nu stiam sigur daca visasem sau era adevarat. Nu mai retin cand si cum i-am numarat, nici ce suma exacta era, cert e ca se invartea in jurul a 50 – 75 lei ai zilelor noastre. Si era o suma imensa pentru mine, mai ales la acea vreme. Aveam, asadar, in jur de 14 ani.

Acum am 25, impliniti alaltaieri. Deci, sunt 11 ani. Acum 11 ani, suma respectiva era o suma colosala.

Si ce puteam sa fac eu cu acea suma? Am stiut din prima clipa ca Dumnezeu mi-a ascultat ruga. Am simtit ca acei banuti sunt destinati bradutului, si cum bunicii mele nu aveam curajul sa ii spun adevarul, m-am dus frumusel la cumparaturi, am achizitionat una bucata bradut artificial, bineinteles, toate cele necesare ornarii lui si am venit precum un mos autentic cu ele acasa.

Intrebarile au fost evidente: de unde, ce, cum? Insa, nimic nu a mai contat. Am ornat bradutul in noaptea de ajun, ajutata de bunicuta si mi-am pus sufletul sa il vegheze in fiecare clipa.

Eram cel mai fericit copil de pe planeta pentru ca stiam ca am iubirea Lui Dumnezeu.

Am iesit afara in curte, bunica nelasandu-ma sa hoinaresc cu ceilalti copii, si m-am jucat toate zilele Craciunului cu al meu scump prieten, Bercus, prin gradina.

Am facut ingerasi in zapada, am alergat, am ras si seara de seara am adormit sub lumina acelui dar MINUNE: bradutul.”

Andreea-Camelia Neagu este o cititoare care a primit in dar de la Mos Craciun una dintre cartile oferite impreuna cu Editura Amaltea, partener al site-ului.

M-a emotionat povestea bradutului copilariei sale, poveste pe care ne-a impartasit-o cu mare drag, ca raspuns la concursul de Mos Craciun. Am simtit sa impartasesc cu voi bucuria Andreei, stiu ca va ajunge la multe suflete de … copil-adult!

Andreea, iti multumesc pentru emotii si pentru permisiunea de a publica amintirea ta sub forma de articol! Craciun frumos iti doresc si sa te bucuri de cartea pe care ai primit-o in dar de la Mos Craciun!

Mona

0


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Add a Comment