Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Bine si Rau, Intuneric si Lumina

Bine si Rau, Intuneric si Lumina

Nu stim sa diferentiem la nivel calitativ Binele de Rau, si inca nu suntem dispusi, nu suntem pregatiti,  sa intelegem ca Binele si Raul nu se exclud, ci se sustin reciproc.

Indiferent ce inseamna “bine” pentru fiecare, oricine are momente in viata cand  simte ca vrea sa anihileze imediat tot raul, tot intunericul.

Spiritualitatea ar trebui privita prin contrastul dintre aceste doua calitati: Intuneric si Lumina, nu prin incercarile repetate de a distruge Intunericul.

Definitiile pe care le detinem cu privire la “Lumina” si la “Intuneric” acopera o arie foarte restransa, fiecaruia revendindu-i sarcina sa inteleaga, prin experiente personale, ce semnificatie au Lumina si Intunericul. Doar intelegand  aceste semnificatii, putem alege constient Lumina sau Intunericul si putem incepe sa le folosim in totalitate.

“Fiinta umana bajbaie in intuneric.
Ea este asemenea unei case in care nu mai straluceste nici cea mai mica flacara,
asemenea unei case pierdute in ceata.
Ceva s-a stins din interiorul ei.
Cu toate acestea, focul se poate aprinde din nou din cenusa.”
– Osho –

Intunericul si Lumina, Binele si Raul – toate aceste perechi de inclinatii sunt utile, nu trebuie sa ne luptam pentru a elimina vreuna dintre ele – cealalta ar fi si ea anihilata. Tendinta noastra este sa eliminam ceea ce nu ne dorim sau ceea ce nu ne place. S-a dovedit, insa, de atatea ori, cum “defectele” pot fi deosebit de folositoare in anumite situatii de viata.

TOXINE ENERGETICE

Nu doar ca lupta cu „raul”, cu „defectele” tale si ale celorlalti duce la un disconfort psihologic, la o toxicitate emotionala, dar mintea si corpul reactioneaza la aceste „toxine”, “stocandu-le” in corp, la nivelul organelor.  Oamenii de stiinta au afirmat ca informatiile de natura psihologica, emotionala si senzoriala se transforma in informatii biologice.

Emotiile reprimate sunt “stocate energetic” in corp, la nivelul fiecarui organ – spre exemplu, tristetea este “stocata”  in inima si in plamani, furia si mania sunt “stocate” in ficat, frica – in rinichi, etc. Aceste energii “stocate” in corp, la nivelul diferitelor organe, sunt asociate cu amintiri specifice.

Cu totii cunoastem afirmatii ale persoanelor bolnave: “M-am imbolnavit de stomac”, “M-am imbolnavit de ficat” etc. – ascultand si dincolo de aceste cuvinte, subconstientul acestor persoane pare a le indica de fapt cauza imbolnavirii: acest “m-am” da cont de faptul ca persoana chiar s-a imbolnavit de acea boala pentru a fi atenta, in adevaratul sens, la mesajele pe care emotiile toxice le lasa in corp. Vindecarea poate avea loc in doua moduri:

  • de la cuvant la traire
  • de la traire la cuvant

Simptomul este semnul si substitutul unei satisfactii pulsionale ce nu a avut loc si, de asemenea, este rezultatul unui proces de refulare a toxinelor emotionale. Putem intelege simptomul ca fiind un “corp” strain ce intretine in mod continuu fenomene de excitatie si de reactie in tesutul/organul in care s-a localizat.

Din punct de vedere psihanalitic, lupta impotriva acestor miscari pulsionale se prelungeste cu lupta impotriva simptomului, aceasta fiind o lupta defensiva care imbraca doua forme contradictorii:

  • Eul incearca sa isi asume simptomul si sa nu il mai considere ca pe un corp strain, putand intari fixarea simptomului – dar acesta este un beneficiu secundar ce va intari rezistentele la tratament
sau
  • Eul va continua sa fie perturbat de prezenta simptomului – simptomul va reinnoi exigenta satisfacerii, fortand Eul sa dea un un nou semnal de neplacere si sa intre in starea de aparare

Exista doua tehnici de aparare cu care mintea noastra opune rezistenta pe parcursul unui proces de vindecare, creind dificultati particulare de-a lungul procesului de transformare:

  • anularea retroactiva – consta in tratarea unui eveniment ca “nepetrecut”; o magie negativa ce urmareste  sa stearga “sufland deasupra” nu urmarile unui eveniment pe care l-am interpretat ca fiind neplacut, ci evenimentul in sine;
  • izolarea – vizeaza izolarea unui gand sau a unui comportament, instituind o pauza in cursul gandirii, in care experienta traita nu este uitata, ci golita de afectul sau si de legaturile asociative aferente

Intr-un proces de transformare psiho-spirituala, prin lucru intens,  organele corpului pot “descarca” aceste energii stocate  si amintirile asociate cu acestea in sistemul minte-corp.

Desi senzatiile pot fi greu de suportat, in cele din urma, este de dorit ca negativitatea neprocesata, amintirile reprimate, conflictele interioare nerezolvate – adica tocmai toxinele emotionale –  sa fie aduse la suprafata si curatate din sistemul minte-corp.

“Gandirea este dualista, ea actioneaza prin perechi de opusi,
ea nu poate, de exemplu,
sa conceapa un bine decat raportat la rau.
Ea divizeaza, separa, apreciaza si introduce o reprimare subtila care inchide usile inconstientului
si interzice accesul la misterele sale.
Necunoscutul isi dezvaluie secretele nu gandirii, ci observatiei.
Intradevar, atunci cand nici o interdictie nu le mai este opusa,
pulsatiile si experientele traite, uitate,
tasnesc spontan in goliciunea lor fara fard.”
– Osho –

Daca ne propunem sa identificam si sa „imblanzim” obiectiile care apar in corp, suflet sau minte, ne va fi mai usor sa incepem  revizia psiho-spirituala de care toti avem nevoie, astfel incat sa ne duca la schimbarea atat de necesara.

Cand alegem constient sa trecem printr-un proces de transformare, balanta se poate echilibra, astfel incat aceste aspecte, privite din perspectiva dimensiunii psiho-spirituale, toxicitatea lor se va diminua.

Termenul „psiho-spiritual” este derivat din doi alti termeni: psihologie si spiritualitate, deci este un spatiu in care are loc intalnirea aspectelor psihologice cu cele spirituale. Este spatiul in care mintea intalneste emotiile, influentandu-se reciproc.

DETOXIFIEREA EMOTIONALA – METAFORE TERAPEUTICE, UN NOU COMPORTAMENT, ANGAJAMENTE

Cu ajutorul metaforelor terapeutice, se poate lucra asupra acestor perceptiei acestor polaritati – Bine – Rau, Intuneric – Lumina . Esenta acestor metafore terapeutice activeaza potentialul de vindecare, de reechilibrare, care se afla ascuns in interiorul fiecaruia dintre noi. Este o intalnire cu taramurile transpersonale si care difera, de la om la om, declansand sentimentul de libertate personala.

„Un lucru necunoscut face ceva necunoscut noua.”
– Arthur Eddington –

De asemenea, o alta modalitate de rezolvare a acestui conflict interior intre Lumina si Intunericul din noi, intre Binele si Raul pe care il percepem in noi sau in ceilalti, poate sa aiba loc prin intentia de a ne schimba comportamentul. O modalitate buna de a ne schimba comportamentul este aceea de a ne crea ritualuri. Se spune ca ritualul este foarte eficient in generarea schimbarii, cu conditia sa respectam anumite angajamente fata de noi insine in indeplinirea acestor ritualuri.

Atunci cand simtul critic dicteaza “nu sunt suficient de bun”, “nu sunt perfect”, nu facem decat sa ne aducem in prim-plan defectele si sa ne construim blocaje, in loc sa vedem posibilitatile, in locul dificultatilor. Riscam sa nu mai vedem ocaziile de crestere pe care ni le ofera aceste „defecte”, pierzand ocaziile pe care viata ni le ofera, in loc sa castigam din situatiile in care „defectele” ne impiedica sa ne implicam.

Daca permitem acestor obstacole sa ne blocheze intentiile, ne limitam capacitatea de a crea impreuna cu Universul. Daca tinem cont insa de angajamentele pe care le luam fata de noi , va trebui sa fim dispusi sa ne conformam acestora. Dand tot ce avem pentru scopul pe care ni l-am propus, calitatile si talentele noastre, impreuna cu zonele noastre de Lumina si de Intuneric, vor fi expuse. Angajarea aduce totul la suprafata, acesta fiind, unul dintre motivele pentru care multi oameni se tem sau evita sa faca schimbari.

Angajamentul este o necesitate si implica alinierea tuturor  nivelurilor: spiritual, mential, emotional, fizic. Cand aceste niveluri nu sunt aliniate, acest lucru va crea ambivalenta, disconfort si conflict interior.

Celor mai multi le displace atat de mult ceea ce percep ca defecte ale lor, incat se retrag imediat in zona de confort, cu certitudinea ca astfel viata lor va fi mai sigura. Isi creaza singuri iluzia securitatii, dar, in acelasi timp, isi vor limita mult experientele pe care viata le poate aduce. Intotdeauna este ceva important de castigat din fiecare situatie, sau o putem lasa sa treaca, pur si simplu.

AFIRMATII – OBSTACOLE sau SABOTORI

Mari ganditori contemporani (printre care Eckart Tolle, Deepak Chopra) ne amintesc cateva dintre cele mai comune afirmatii-obstacole care ne impiedica sa ne acordam la  schimbarea pe care ne-o dorim. Rezumandu-le la cele mai importante, majoritatea dintre noi suntem ghidati de urmatoarele afirmatii-obstacole:

1. „Nu vreau sa arat rau” – este o afirmatie care are legatura cu imaginea de sine; inseamna ca nu esti inca dispus sa uiti cum arati, ceea ce te impiedica sa te concentezi doar asupra scopului tau si a sentimentelor tale de satisfactie.

2. „Nu vreau sa-mi consum toata energia” – unul dintre lucrurile care consuma cel mai mult energia este chiar  retinerea; pe masura ce incerci mai mult sa iti conservi energia, cu atat mai mult ea se reduce.

3. „Nu vreau sa gresesc” – cei carora le este frica sa cada, sunt cei care au fost ridiculizati sau umiliti in trecut; frica lor este atat de mare, incat mai degraba se feresc de noi provocari, decat sa riste un esec; daca obisnuiesti sa afirmi acest lucru, este bine sa iti fixezi scopuri minore si, pe masura ce le atingi, poti sa simti cum este cand ai reusit.

4. „Nu vreau sa ma vada cei din jur ca gresesc” – este o afirmatie care isi are radacinile in sentimentul de rusine, si care reprezinta frica de parerile celor din jur; dezaprobarea lor a devenit rusinea ta; este doar un tipar de gandire, dar ar trebui sa fii dispus sa intelegi ca ceea ce cred altii despre tine, reflecta doar parerile lor despre bine si rau – si nu ale tale.

5. „Nu vreau sa ma doara” – este o afirmatie care se refera la faptul ca avem tendinta sa evitam durerea/rana psihica – durere sau rana ce are radacini in suferintele din trecut, suferinte nevindecate,  care ne pot influenta, de fapt, sa  evitam asumarea unor angajamente.

O afirmatie-obstacol (sau un sabotor, dupa Jacques Salome) va atrage dupa sine consecintele de rigoare.

Fiecare gand sau afirmatie-obstacol/sabotor, este declansat de o cauza ce produce un efect, care devine, la randul sau, cauza declansarii altui gand sau altei afirmatii-obstacol, producand mai departe o explozie de ganduri sau de afirmatii-obstacol in lant.

Putem corecta insa aceste „blocaje”, putem sa ne recuperam forta interioara, daca invatam lectia redefinirii responsabilitatii pe care o avem in primul rand fata de noi.

Incetand sa mai judecam comportamentele noastre sau ale altora ca fiind „bune” sau „rele”, „corecte” sau „incorecte”, vom intelege ce avem de facut.

Ajungem sa credem o minciuna atunci cand vedem cu ochii, nu prin ei,
minciuna care s-a nascut intr-o noapte ca sa piara intr-o noapte,
in timp ce lumea dormea in raze de lumina.”
– William Blake –

REDEFINIREA RESPONSABILITATII

Redefinindu-ne responsabilitea, ne conectam la adevarata noastra forta interioara, insa trebuie sa fim pregatiti pentru impactul pe care consecintele acestei redefiniri a responsabilitatii il poate avea asupra celor din  jurul nostru, dar si asupra noastra.

Este o schimbare care poate face, pentru un timp, ca totul sa ne para mai intunecat decat era inainte, dar doar pentru scurt timp.

Suntem resposabili de reactiile pe care le avem la comportamentele celor din jur, comportamente ce ne declanseaza aceste stari; insa a sti ca esti responsabil, nu inseamna ca iti si asumi raspunderea – acest lucru se invata prin exercitiu.

Dupa ce iesim insa din aceasta „turbulenta”, simtim si privim lucrurile cu claritate si vom stii care sunt urmatorii pasi. Chiar si asa, noul sentiment de siguranta poate sa dispara, sa ne simtim din nou imperfecti si  inutili, chiar disperati.

Sunt insa etape care fac parte din transformare, din revizia psiho-spirituala prin care toti ar trebui sa trecem.

DURERE, PLACERE, MEDITATIE

Toti suntem „programati” pentru evitarea durerii si cautarea placerii. Toti catalogam durerea ca fiind rea si placerea ca fiind buna. Toti trecem prin viata nedorind sa cadem,  pentru ca ne putem rani, si totusi, toti avem vanatai si cicatrice pe corpuri sau in suflete, ca urmare a experientelor umane prin care am trecut.

Durerea ne motiveaza negativ, in timp ce placerea ne motiveaza pozitiv. Vindecarea reala  este, de fapt, eliberarea de ambele.

Daca abordam – prin meditatie – pozitia de martor al propriei noastre vieti, vom intelege lucrurile si intamplarile in adevaratul lor sens. Multor persoane le este frica de latura lor intunecata probabil pentru ca li s-a inoculat ideea ca in intuneric se pot intampla lucruri urate.

Probabil a trai in intuneric este testul final al credintei.

In “intunericul mintii”, in meditatie, afli cu adevarat cine esti. Esti fata in fata cu tine, cel real.

De multe ori, afli  anumite lucruri despre tine pe care nu esti pregatit sa le afli. In intuneric descoperi ganduri de ura, de gelozie sau de razbunare sau poate te lupti cu increderea in cei din jur. In intuneric faci fata acestor realitati dure, iar adevarul capata forma exact in acest intuneric.

“Mai presus de cei care nu stiu se afla cei care au cunostinte sau citesc.
Mai presus de cei care au cunostinte sau citesc se afla cei care memoreaza.
Mai presus de cei care memoreaza se afla cei care inteleg.
Mai presus de cei care inteleg se afla cei care aplica.
Mai presus de cei care aplica se afla cei care obtin rezultate.
Mai presus de cei care obtin rezultate se afla cei care dobandesc puteri paranormale.
Mai presus de cei care dobandesc puteri paranormale se afla cei care,
atingand Absolutul, dobandesc intelepciunea prin care totul e cu putinta”.
ganduri din filozofia orientala

Din nefericire, nu reusim sa vedem lumea prin ochii sufletului. Cei mai multi oameni sunt educati sa o „vada” si sa o „inteleaga” prin falsa imagine pe care doar cele 5 simturi nu sunt suficiente sa o perceapa.

„Iti voi da Ochi Divini si atunci vei vedea Lumea asa cum este in realitate.”
(“Bhaghavad Gita”)

Daca am privi viata ca pe un mare joc, cred ca ar fi suficient sa tinem cont de urmatoarele reguli:

  • sa ne tratatam pe noi insine si apoi unul pe celalalt cu cel mai mare respect
  • sa ne privim  prin ochii sufletului
  • sa avem grija unii de ceilalti, de fiecare data cand putem
  • mai presus de toate, sa ne jucam frumos impreuna

Ce-ar fi sa tinem cont de aceste reguli?

Mona 

 


 

4


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Discussion

  1. Alexandru M.  November 11, 2010

    Multumesc din suflet pentru inca un articol minunat!
    Schimbarea, singura constanta din viata noastra …
    Toti avem acei auto-sabotori, toti trebuie sa constientizam aceste aspecte … desi lucrez de foarte mult timp asupra lor, inca simt ca raman pe loc sau chiar ma intorc din drum …
    Ma ajuta insa foarte mult acest articol, mi s-au clarificat multe aspecte.
    Felicitari!

    (reply)
  2. Ralu  March 22, 2011

    Minunat articol… si de retinut ca cea mai mare lumina o gasim in cel mai mare intuneric.. 🙂

    (reply)
  3. panica doina  March 23, 2011

    foarte frumos si intelept totul

    (reply)
  4. cronos  February 13, 2014

    Multumesc pentru articol !

    (reply)

Add a Comment