Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Bilet pentru Libertate

Bilet pentru Libertate

 

Intalnesc – din ce in ce mai des – persoane care flutura “drapelul” iubirii neconditionate, al corectitudinii, adevarului, vindecarii, eliberarii spirituale si al iertarii – a lor si a celor cu care au avut conflicte in trecut. In manifestarea lor verbala, acesti “eliberati si vindecati”  nu uita niciodata sa intareasca faptul ca se considera fiinte “eliberate” de trecutul mai putin placut in care au ajuns intotdeauna doar din vina celor “iertati”.

Insa din urmatoarea fraza rostita despre situatiile si oamenii “iertati” reiese exact opusul: nu este vorba nici despre iertare, nici  despre vindecare, cu atat mai mult nu este vorba despre eliberarea lor spirituala. Cel mult, despre o mandrie spirituala …

Si unele dintre aceste persoane au pretentia ca pot fi terapeuti, vindecatori, indrumatori, consilieri, psihologi … uitand ca sedintele de consiliere nu sunt “psihologie la o cafea” dar, mai ales, uitand – sau nestiind – ca vindecarea celorlalti incepe … cu propria vindecare!

La care mai putem adauga necesitatea imbogatirii  vocabularului si a reperelor utile unui demers terapeutic, corectitudinea folosirii limbii romane si … controlul pornirilor de a vedea lumea ca o mare scena de prostitutie si de a mentiona, de cate ori cursul discutiei nu ii multumeste: “acum judeci, acum critici” si finalizand brusc in acest fel orice gen de discutie.

Sigur ca poate fi atractia inscrierii pe banda rulanta la facultatile de profil cu durata “minuscula” si cu prezenta la distanta … foarte mare si platite din te miri ce surse, dar e dreptul oricui sa aiba o diploma cu care sa se laude in stanga si in dreapta – aici este o deficienta a sistemului educational si o alta discutie.

Din pacate, cu aceleasi inscrisuri pe diplome, nu mai este nicio diferenta intre acesti noi scoliti tupeisti ai ultimilor ani – propulsati de cele mai multe ori cu banii altora – si cei care au urmat acest tip de facultati din placere, din nevoia cunoasterii si cu eforturi personale – de timp, profesionale si financiare – cat se poate de cinstite.

Repet – “cinstite” – nu “corecte” … “corecte” sunt, evident, toate eforturile depuse de noul val al noilor vindecatori, dar ei nu pot vedea diferenta de nuanta. Dar ii putem ajuta sa se vindece, un lucru e cert: merita! Si asta, inainte sa poata avea pacienti sau clienti asupra carora sa isi proiecteze toate sentimentele negate.

Iertarea, vindecarea si eliberarea spirituala presupun o cunoastere atenta de sine, o conexiune cu Divinitatea,  pentru ca  apoi sa intervina iertarea de sine si asezarea pe o pozitie de egalitate cu cei pe care trebuie sa ii iertam, prin compasiune si iubire in acelasi timp.

“Monedele” cu care se “cumpara” “biletul pentru libertate” sunt infinit de multe si pentru acest demers trebuie sa fii constient de unele aspecte de care ma voi ocupa in continuare.

Lumea Ego-ului este foarte “alunecoasa”, tentatia de a crede ca functionezi in baza “bunelor intentii” este una general valabila si usor de afirmat.

De obicei, persoanele care nu renunta la atribuirea permanenta a vinei celor din jurul lor si a responsabilitatii pe umerii celorlalti, sunt persoane foarte ranite si care, de fapt, se simt foarte vinovate, sunt purtatoare ale unui sentiment de vina ascuns si care este foarte usor declansat. Ego-ul “sfatuieste” acest gen de persoane sa atace chiar si in situatii cand nu sunt atacate, exprimandu-si mania fata de cei din jur sau proiectandu-si mania asupra propriului corp – lucru care poate avea somatizari, ca: durerile de cap, dureri de stomac, astm etc. Egoul este satisfacut de ambele variante, intrucat ambele indreapta atentia asupra celorlalti (unde nu este problema) si nu asupra mintii (unde se afla de fapt cauza).

Prin acest mecanism de proiectie a vinovatiei personale, se repudiaza ceea ce se proiecteaza si deci nu crezi ca iti apartine, insa proiectia te va rani intotdeauna.

Incercand sa scapam de vina, de fapt doar o multiplicam, mentinanand “intunericul” din mintea noastra pe care nu il vedem, pe care il negam. Atata vreme cat negarea este “la comanda”, acest intuneric al mintii este pastrat ascuns si facut real.

Sunt persoane care de-a lungul vietii dezvolta relatii speciale de iubire si sunt persoane care dezvolta relatii speciale de ura. Niciunul dintre aceste tipuri de relatii nu este cel optim, intrucat ambele au la baza dorintele ego-ului; relatiile sfinte sunt caracterizate de lipsa ego-ului – insa despre acest tip de relatii intr-un articol viitor.

Baza sentimentelor de ura si de vinovatie se afla, cel mai probabil, in prima copilarie, in iesirea nevindecata dintr-un complex Oedip/Electra, cand fetitele sunt indragostite de tatii lor si dezvolta sentimente de rivalitate fata de mame, iar baietii sunt indragostiti de mame si dezvolta sentimente de rivalitate fata de tati.

Nerezolvarea acestor sentimente de rivalitate  la timpul respectiv, din varii motive, va avea ca efect iesirea nesanatoasa din complexul Oedip, pe parcursul vietii mentinandu-se rivalitatile cu persoane de acelasi sex cu parintele cu care s-a rivalizat in etapa oedipiana.

In copilarie, simtim si traim sentimentul de vina din cauza “indragostirii” de parintele de sex opus, caruia am vrut sa ii atragem atentia in mod special, folosindu-ne de diverse strategii – tendinta (compulsiva) de a folosi aceste strategii de-a lungul timpului, pentru a fi in centrul atentiei si pentru a ne rezolva in maniera proprie majoritatea intereselor, se va mentine in cazul in care parintii nu au stiut sa gestioneze acest Oedip al micii copilarii…

Dezvoltarea de relatii transferentiale – in care se transfera aceasta rivalitate fata de persoane de acelasi sex – poate fi inteleasa prin analiza situatiilor conflictuale repetitive cu persoane de acelasi sex, situatii care se transforma imediat in conflict, incepand de la cel mai banal detaliu,  de la o mica suspiciune, pana la aspecte mai dure de viata.

O persoana afectata de nerezolvarea sanatoasa a etapei oedipiene isi va atrage persoane si situatii care o vor face sa repete aceste situatii oedipiene conflictuale, insa nu va recunoaste aceste aspecte, aducand, dimpotriva, “argumente solide si reale” prin care le atribuie tuturor celor din jur vina pentru situatiile conflictuale  in care au implicat-o, amplificandu-si astfel, inconstient, vina pe care o poarta in “sacul invizibil”. Este genul de persoana care afirma ca e vindecata, ca isi cunoaste si isi accepta toate defectele, care afirma ca stie sa ierte si care  isi insuseste la o simpla si unica citire toate valorile cu nume frumos. Ca atunci cand ai crede ca fumatul tigarilor “slim” inseamna renuntarea la fumat … Este persoana perfect de … periculoasa. Este “omul fara umbra”, cel care are cele mai multe masti. Si care inca nu poate intelege ca primii pasi spre vindecare constau in vindecarea relatiilor primordiale – adica relatia cu mama, cu tata sau alte persoane de ingrijire, eventual surori sau frati.

Si totusi, ce facem cu o astfel de persoana a carei agresivitate pare sa fie un modus vivendi?

O astfel de persoana simte ca are nevoie de ajutor, dar un ajutor pentru a confirma acuratetea faptelor sale, nicidecum un ajutor real. Si asta se vede din primele discutii.

In cazul in care o astfel de persoana ne solicita ajutorul si consideram ca merita sa investim timp si energie intr-o astfel de relatie si vrem sa sustinem aceasta persoana –  cum o sustinem, cum o intelegem? Inainte de inceperea acestui demers de ajutorare, e bine insa sa va ganditi bine daca puteti sau nu sa sustineti un dialog cu astfel de persoane, intrucat veti declansa in aceste persoane exact ceea ce declanseaza persoanele cu care nu si-au vindecat trecutul si va trebui sa stiti sa gestionati aceste aspecte.

Persoanele de acest gen sunt in permanenta in pozitie de aparare prin intermediul atacului, deci trebuie sa tinem cont de faptul ca putem ajunge tinta agresivitatii fara limite si de orice fel a unei astfel de persoane, intrucat in sustinerea oferita ii aratam ca functioneaza pe baza egoului, ii demontam imaginea de sine, considera ca si noi o ofensam – neconstientizand la modul real ca, atunci cand cineva te supara, iti arata, de fapt, ca intr-o oglinda, ceea ce nu este acceptat si iertat in tine.

Selectarea inconstienta a unor anumiti oameni cu care o persoana de acest tip dezvolta relatii de ura, are ca scop proiectia sentimentului de vina nevindecata si neiertata asupra celor selectati.

Vina este ca un aisberg: partea de sus, vizibila,  o reprezinta vina constienta, iar partea din adanc a aisbergului este vina inconstienta, care are ca fundatie sentimentele de frica, ce isi au originea in pedeapsa pe care ne asteptam sa oprimim pentru “pacatele” noastre. Conform unei legi psihologice, vina intotdeauna cere pedeapsa.

Aceste sentimente de vina  inconstiente sunt negate si reprimate din mintea constienta si apoi proiectate, in incercarea de a scapa de ele.

Egoul care reactioneza la orice mic detaliu incomod, ne spune ca supararea, manifestarea supararii prin gesturi sau cuvinte – chiar si cand ne-am detasat in timp de o situatie neplacuta – este legitima si ca e datoria noastra sa ne aparam atacand, in loc sa ascultam vocea Sinelui, care ne cere in permanenta sa renuntam la negare, sa aducem proiectiile inapoi in minte si sa cerem indrumare, calauzire.

De exemplu, daca ne deranjeaza persoanele zgarcite, atunci exista zgarcenie in propria noastra minte. Daca ne deranjeaza persoanele tradatoare, atunci este tradare in propria noastra minte; daca nu incetam sa afirmam ca lumea intreaga e corupta si o scena a prostitutiei, aceleasi lucruri le vedem in noi si le negam cu si mai mare forta;  daca ne deranjeaza persoanele agresive, violente, vulgare … aceste aspecte sunt si in mintea noastra  si exemplele pot continua. De cele mai multe ori forma este diferita, dar continutul … intotdeauna acelasi.

Exista persoane care afirma cu mandrie despre ele insele “eu nu sunt agresiv, nu sunt mincinos, nu sunt tradator, nu sunt vulgar … etc”, dar prin tot ceea ce fac, modul in care traiesc, vom descoperi ca sunt exact la polul opus si doar isi controleaza aceste aspecte la modul foarte riguros.

Toata furia, toata mania manifestate nu sunt decat incercari de a face pe cineva sa se simta vinovat – aceasta fiind in acelasi timp si singura “baza” acceptata de ego pentru acest gen de relatii speciale de ura.

Mentinand cercul vicios vina – atac (chiar daca atacul s-a produs cu mult timp in urma, este la distanta si in lipsa persoanei atacate), persoane de acest gen sunt obisnuite sa se indragosteasca de supararea lor si investesc foarte mult in ea, avand credinta magica ca vor obtine ceea ce vor. Obtin insa si mai multa vina, desi, la un anumit nivel, stiu ca ataca in altul ceea ce au … in ele insele.

Daca suntem o astfel de persoana, intrucat ne percepem ca victime, credem ca obiectul supararii noastre merita o pedeapsa indreptatita si ca “dusmanul” trebuie sa plateasca,  insa biletul pentru Libertate presupune sa ne acceptam aceasta manie, si apoi sa ne eliberam de iluzia ei.

In general, atitudinea indicata fata de acesti “vindecati” nu ar trebui sa fie una de compatimire, intrucat acest lucru ar insemna ca suferim impreuna cu ei, prin identificare afectiva devenind partinitori si ego-ul preia controlul.

Daca alegem ca atitudine mila si compatimirea fata de constiinta de victima a cuiva, inseamna sa consolidam si in noi acest tip de constiinta, iar cel nevindecat va aduce din ce in ce mai multe argumente din cauza carora  se considera victima.

Ca insotitori in vindecarea cuiva (de la relatii de prietenie, pana la relatii terapeutice) trebuie sa incercam sa evitam simpla atitudine de mila si compatimire, intrucat cel care ne solicita ajutorul si joaca rolul victimei, nu va avea ocazia sa experimenteze iertarea de sine, ci va dezvolta numai  intentia de a ierta “dusmanul” din exterior.

O atitudine sanatoasa, ecologica, in astfel de situatii, este sa simtim compasiune si sa ne aliem cu forta interioara a persoanei respective de a cere indrumare si de a se vindeca, in vederea recunoasterii sentimentelor sale  inconstiente de vina si in vederea  intelegerii procesului de iertare; ii aratam, astfel, ca nu ne lasam inrolati in scenariile ei egotice, insa credem in alegerile sinelui sau divin; este indicat sa nu incercam sa convingem “victima” sa se razgandeasca, sa vedem potentialul pozitiv din ea, dandu-i astfel ocazia sa se vada intr-o alta lumina si sa aleaga iertarea in locul atacului.

“Victima” este inca in situatia in care nu poate sa apeleze la iertare, in locul atacului si nu ii poate privi pe ceilalti asa cum se priveste pe ea…

Ego-ul celui indragostit de propria suferinta si de propria furie nevindecata, nu renunta usor la vechile tipare de reactie, iar daca relatia speciala de ura isi pierde tocmai “baza”, persoana va trai sentimentul lipsei unui scop, care ii va aminti toate modurile in care obisnuia sa caute si sa gaseasca satisfactie.

In “Vindecarea cauzei: o cale spre iertare”, Michael Dawson exemplifica prin urmatoarea povestioara ce este iertarea si ce este relatia sfanta:

“In timpul eliberarii prizonierilor dintr-un lagar de concentrare, la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, aliatii au gasit un prizonier care parea sa fie intr-o forma foarte buna, luand in considerare conditiile in care traise. Ei au presupus ca era in lagar doar de putin timp.

Cand le-a spus ca statuse acolo patru ani, l-au suspectat ca a colaborat cu nemtii. Insa, cand au vazut cu cat respect era tratat de ceilalti prizonieri, au stiut ca trebuie sa existe o alta experienta. L-au intrebat care este povestea lui si iata ce le-a spus.

In timpul revoltei evreilor din ghetoul orasului Varsovia, el, sotia si copiii lor au fost prinsi. Soldatii i-au omorat familia in fata lui, dar nu si pe el. A cerut sa fie si el impuscat, insa ei l-au refuzat, spunandu-i ca le-ar putea fi de ajutor in lagar, datorita faptului ca vorbea mai multe limbi straine. In acel moment, a stiut ca daca nu ii va ierta – chiar si pe el insusi – va fi asemeni lui Hitler.

Cu acest act de iertare, el a putut sa vada frica soldatilor si a interpretat-o ca pe un strigat de iubire – cu alte cuvinte, a acceptat judecata Duhului Sfant. In anii petrecuti in lagar, nu a simtit nicio diferenta intre victime si calai. Ambele tabere erau stapanite de frica, si, in consecinta, faceau apel la iubirea lui. Nu a trecut de partea niciunui grup, considerandu-i pe toti la fel. Acest lucru i-a permis sa isi pastreze pacea si forta, mentinand o relatie sfanta cu toti cei pe care ii intalnea.”

Mica istorie a acestui prizonier ne arata, printre altele, ca modul in care tot ceea ce exista in jurul nostru nu este nici bun, nici rau … ci pur si simplu neutru.

Sper sa poti sa iti cumperi un bilet pentru Libertate, cat mai curand, cat mai sincer si cat mai… cinstit!

Mona Georgescu

 

 

1


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Discussion

  1. Eugenia  December 29, 2009

    Asa e, Mona. Viata este o oglinda si noi vedem in celalalt propria noastra reflectare. Imi place salutul unor indieni “eu sunt un alt tu”. Daca ne raportam la el, atunci nici un om nu poate judeca un alt om. E una din invataturile lui Isus. Iar daca ne amintim si de alta “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” atunci iti va fi totdeauna usor sa-i lasi pe ceilalti sa mearga pe drumul lor in felul in care ei considera. Sa ai o relatie sfanta cred ca presupune sa-i iubesti pe ceilalti neconditionat si atat de mult incat sa le permiti sa faca greseli stiind ca tot ceea ce a creat Dumnezeu este perfect. Asta nu justifica atrocitatile din timpul lui Hitler, dar te ajuta sa intelegi ca Dumnezeu iti arata toate creatile sale si te lasa sa alegi. Depinde de noi ce alegem.
    Sa ai un an nou cu bucurie, iubire si multe impliniri.
    Eugenia

    (reply)

Add a Comment