Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Arhetipul Femeii Salbatice – cine este Femeia Salbatica?

Arhetipul Femeii Salbatice – cine este Femeia Salbatica?


Pentru ca astazi urmeaza sa prezint cartea ”Femei care alearga cu lupii – Povesti si mituri ale arhetipului femeii salbatice”, publicata de Editura Niculescu, tocmai am recitit un pasaj pe care vreau sa ti-l recomand si la al carui continut sa fii foarte atenta. Ma adresez in special doamnelor si domnisoarelor – dar, bineinteles, ca intotdeauna, ma adresez si domnilor care tin cu adevarat la femeile din viata lor si care sunt dispusi sa le inteleaga mai mult si mai profund decat au facut-o pana acum. 
Cartea scrisa de Clarissa Pinkola Estés – psihanalist de orientare jungiana – trebuie sa ajunga la cat mai multe femei – este un ajutor terapeutic extraordinar – mai ales pentru acele femei care inca amana, din diferite motive, sa solicite sustinere psihologica – cu toate ca au constientizat ca au nevoie de ajutor specializat pentru a face fata situatiilor delicate/dificile de viata cu care se confrunta. Este o lectura plina de semnificatii profunde, o lectie valoroasa despre feminitatea completa si contine multe semnale de alarma de care trebuie sa tina cont orice femeie. O carte-comoara, as numi-o.
Feminitatea completa si Femeia Salbatica sunt doua dintre subiectele pe care intotdeauna le abordez si in bootcamp-ul  SENS – bootcamp integrativ de psihologie si dezvoltare personala pentru femei. Editia nr.8 are loc in acest an intre 3-6 August 2017 – inscrierile sunt deschise!
Dragii mei – si ma refer la aceia dintre voi care locuiesc in Bucuresti sau se afla astazi aici – in aceasta seara la ora 18.30 va astept cu mult drag pe toti la lansarea cartii – asa cum am anuntat deja, Libraria Carturesti – Verona (Str. Pictor Arthur Verona nr. 13)  va fi gazda noastra pentru acest eveniment. Pana atunci, va las sa cititi in liniste ceea ce am extras din carte, pentru voi. Lectura placuta si cu sens! 
Sunt convinsă că toate femeile şi toţi bărbaţii se nasc înzestraţi cu diverse talente. Şi totuşi s-a vorbit puţin despre viaţa psihică şi felul de a fi al femeilor inteligente, talentate, creative. S-a scris în schimb foarte mult despre vulnerabilitatea şi slăbiciunile oamenilor în general şi ale femeilor în particular. Dar în cazul Femeii Sălbatice ca arhetip, pentru a o explora, pentru a o înţelege şi a folosi ceea ce poate ea oferi, trebuie să acordăm mai multă atenţie gândurilor, sentimentelor, iniţiativelor care întăresc femeia. Trebuie să luăm totodată în considerare factorii interiori şi culturali care o slăbesc.
În general, când vom înţelege că natura sălbatică este o fiinţă cu drepturi depline, care pătrunde şi însufleţeşte viața cea mai profundă a unei femei, atunci vom putea începe să ne dezvoltăm într-un mod pe care niciodată nu l-am fi crezut posibil. O psihologie care ignoră această esenţă spirituală înnăscută, aflată în centrul psihologiei feminine, nu le serveşte femeilor şi nu le va servi nici fiicelor lor, nici fiicelor fiicelor lor, nici tuturor celorlalte descendente.
De aceea, pentru a putea aplica un remediu eficace părţilor rănite ale psihicului sălbatic, pentru a însănătoşi relaţia cu arhetipul Femeii Sălbatice, trebuie să definim cu exactitate dezordinile psihice. Deşi dispunem în psihologia clinică de un bun manual de diagnoză şi statistică şi de un volum impresionant de diagnostice diferenţiate, precum şi de parametri psihanalitici ce definesc psihopatiile pe baza organizării (sau a lipsei organizării) psihicului obiectiv şi axei Eu – Sine², există multe alte comportamente şi sentimente definitorii care, potrivit sistemului de referinţă al femeii, descriu esenţa problemei.
Care ar fi simptomele emoţionale ale unei relaţii perturbate cu forţa sălbatică a psihicului? Exprimate într-un limbaj pur feminin, actele, gândurile sau sentimentele următoare, când se manifestă în mod cronic, denotă pierderea parţială sau totală a relaţiei cu psihicul instinctual profund: femeia se simte adesea complet secătuită, obosită, fragilă, deprimată, confuză, epuizată, inhibată, apatică, temătoare, slabă sau şovăielnică, fără inspiraţie, fără vlagă, fără rost, descurajată, măcinată de ruşine, permanent iritată, instabilă, inertă, necreativă, apăsată, cu nervii la pământ. 
Neajutorată, neputincioasă, veşnic nehotărâtă, blocată, incapabilă să meargă până la capăt, îşi sacrifică viaţa creativă pentru ceilalţi, se lasă devorată de muncă, de bărbaţi, de prieteni, suferind pentru faptul de a trăi în afara ritmurilor ei; este excesiv de protectoare faţă de sine însăşi, indiferentă, nesigură, incapabilă să se controleze sau să-şi stabilească limite.
Îşi ignoră propriile ritmuri, este stângace, departe de Dumnezeul ei (sau de zei), ruptă de tot ce i-ar putea reda vigoarea, cufundată în rutina domestică, în intelectualism, muncă sau inerţie, acestea fiind refugiile cele mai sigure pentru cei ce şi-au pierdut instinctele.
Se teme să fie ea însăşi, să se dezvăluie, să-şi caute un mentor, o mamă, un tată, să-şi arate propria lucrare cât încă nu a atins perfecţiunea, să pornească într-o călătorie, să iubească, să se implice, să bată în retragere, să nu se înjosească, tremură înaintea autorităţii, îşi pierde energia în faţa proiectelor creative, e crispată, umilă, neliniştită, înţepenită, angoasată.
Se teme să riposteze atunci când nu există altă soluţie, să încerce ceva nou, să înfrunte provocările, să-şi spună părerea, să se opună, să critice, se sufocă, are nervi la stomac, arsuri, senzaţie de greaţă, este prea bună, prea împăciuitoare, nutreşte sentimente de răzbunare.
Se teme să se oprească, se teme să acţioneze, numără mereu până la trei, dar fără a începe vreodată, este orgolioasă, sfâşiată de sentimente contradictorii, deşi întru totul capabilă să acţioneze cu maximum de eficienţă. Toate aceste neajunsuri nu reprezintă boala unui secol sau a unei epoci anume, dar devin o epidemie oriunde şi ori de câte ori femeile sunt capturate, ori de câte ori natura lor sălbatică este prinsă în capcană.
O femeie sănătoasă e ca o lupoaică: puternică, viguroasă, plină de viaţă şi de energie, conştientă de teritoriul său, inventivă, loială, dinamică. Desprinsă de natura ei sălbatică, personalitatea femeii devine sărăcăcioasă, ştearsă, fantomatică, spectrală. Nu suntem menite să fim făpturi fragile cu părul rar şi să nu putem sări, să nu putem vâna, să nu putem da viaţă, să nu putem crea viaţă. Când viaţa unei femei stagnează ori se afundă în plictiseală, e timpul să-şi facă din nou apariţia Femeia Sălbatică. E timpul ca funcţia creatoare a psihicului să inunde delta.
Ce impact are Femeia Sălbatică asupra femeilor? Având-o pe ea drept aliat, călăuză, model, mentor, vedem nu doar cu ochii noştri, ci cu ochii fără de număr ai intuiţiei. Când ne lăsăm conduse de intuiţie, suntem ca o noapte înstelată: contemplăm lumea cu mii de ochi.
Natura sălbatică are, în desaga ei de leacuri, tot ce trebuie pentru a vindeca. Are tot ce ar putea avea nevoie o femeie, tot ce ar trebui ea să ştie. Are şi poveşti şi vise şi cuvinte şi cântece şi semne şi simboluri. Ea este vehiculul şi destinaţia.
Să ne alăturăm naturii instinctive nu înseamnă să ne destructurăm… să schimbăm totul de sus până jos, să înlocuim albul cu negrul, să mutăm estul la vest, să acţionăm nebuneşte, fără niciun control. Nu înseamnă să ne pierdem reperele sociale elementare, nici să devenim mai puţin umane. Dimpotrivă: caracteristica naturii sălbatice este integritatea.
Înseamnă, aşadar, să ne definim teritoriul, să-i găsim pe cei asemenea nouă, să stăm în trupul nostru cu siguranţă şi mândrie, indiferent de înzestrările şi de limitele lui, să vorbim şi să acţionăm în nume propriu, să fim conştiente, vigilente, să facem apel la intuiţie şi sensibilitate – aceste puteri feminine înnăscute – să integrăm propriile noastre ritmuri, să creştem demn şi să păstrăm un nivel de conştientizare cât mai înalt posibil.
Femeia Sălbatică arhetipală este patroana pictorilor, scriitorilor, sculptorilor, dansatorilor, cugetătorilor, creatorilor de rugăciuni, căutătorilor, descoperitorilor, căci ei toţi se dedică unor activităţi inovatoare, iar aceasta este principala îndeletnicire a naturii instinctuale. Şi este viscerală, nu cerebrală, ca întotdeauna când e vorba de artă. Poate să urmărească şi să fugă, să cheme şi să respingă. Poate să simtă, să se ascundă şi să iubească profund. Este intuitivă, tipică şi normativă. Este absolut esenţială sănătăţii sufletului şi spiritului femeilor.
Cine este prin urmare Femeia Sălbatică? Din punctul de vedere al psihologiei arhetipale, ca şi în vechile tradiţii, ea este sufletul feminin. În realitate, însă, este mai mult decât atât. Este însăşi matricea femininului. Este tot ce ţine de instinct, de lumile văzute şi nevăzute – este temelia. Fiecare dintre noi primeşte de la ea o celulă strălucitoare ce conţine toată cunoaşterea, toate instinctele necesare pentru a trăi.
„…Este forţa viaţă-moarte-viaţă; este incubatoarea. Este intuiţia, cea care vede departe, cea care înţelege totul, este inima credincioasă. Încurajează oamenii să rămână multilingvi şi să vorbească fluent limba viselor, pasiunii, poeziei. Şopteşte în visele nocturne şi îşi lasă urmele noroioase pe terenul sufletului femeilor, care vor dori atunci cu orice preţ să o regăsească, să o elibereze, să o iubească.”
„Este sursă de idei, sentimente, impulsuri, amintiri. Pentru o lungă perioadă de timp, a fost pierdută şi aproape uitată. Este izvorul, lumina, întunericul, noaptea şi zorii. Este mirosul bun al noroiului şi laba dinapoi a vulpii. Ale ei sunt păsările care ne dezvăluie tot felul de taine. Este glasul care spune: „Pe aici, pe aici…”
„Este cea care tună împotriva nedreptăţii. Este cea care se învârte precum o roată uriaşă. Este creatoarea ciclurilor. Este cea pentru care ne părăsim casa şi este casa la care ne întoarcem. Este rădăcina noroioasă a tuturor femeilor. Este cea care ne determină să mergem înainte, când credem că suntem terminate. Este izvorul noilor idei, al noilor acţiuni. Este mintea care ne gândeşte; suntem gândurile ei.”
„Unde se află? Unde o putem simţi? Unde o putem găsi? Cutreieră pustiurile, pădurile, oceanele, oraşele, mahalalele şi castelele. O aflăm printre regine sau campesinas, în sala de consiliu, în uzine, în închisori, în munţii singurătăţii, în ghetouri, în universităţi şi pe străzi. Îşi lasă amprenta în orice femeie în care găseşte teren fertil. Pretutindeni lasă urme, ca noi să o putem urma.
„Unde sălăşluieşte? În adâncul fântânii, în izvor, în eterul de dincolo de timp. În lacrimă şi în ocean, în seva arborilor… Aparţine viitorului şi începutului timpurilor. O chemăm, şi vine din trecut. E aici astăzi, şade la masa noastră, stă cu noi la rând, merge înaintea noastră pe stradă. Trăieşte în viitor şi se întoarce în timp pentru a ne întâlni acum.”
„Trăieşte în verdele ţâşnind de sub zăpadă, în tulpinile foşnitoare ale porumbului uscat al toamnei; trăieşte acolo unde morţii vin spre a fi sărutaţi şi unde viii se roagă. Trăieşte acolo unde se făureşte graiul. O aflăm în poezie, în ritmul tobei, în cântec, în notele muzicale, într-o cantată sau în blues. Este momentul ce precedă inspiraţia. Trăieşte într-un loc îndepărtat, ce îşi deschide drum spre lumea noastră.”
„Oamenii ar putea cere probe, dovezi ale existenţei sale. Ei cer, în fond, dovezi ale existenţei sufletului. Şi cum noi suntem sufletul, noi suntem şi dovada. Fiecare dintre noi este dovada nu doar a existenţei Femeii Sălbatice, dar şi a condiţiei sale în noi toate. Noi suntem dovada acestui numen* feminin inefabil. Existenţa noastră şi a ei sunt paralele.”
„Dovezile sunt trăirile noastre, cu ea în noi sau fără de ea. Milioanele de întâlniri intrapsihice cu ea prin intermediul viselor nocturne, al gândurilor diurne, al aspiraţiilor noastre, al inspiraţiilor noastre, sunt o confirmare. Tristeţea ce ne apasă în absenţa ei, dorul ce ne mistuie când suntem despărţite, iată semnele că a trecut pe aici…”³
*   Termen latin folosit pentru a desemna puterea divină. Sensul iniţial de „semn divin”, „voinţă divină”, s-a extins prin metonimie pentru a exprima conceptul însăşi de divinitate. Termenii numen, numinos, numinozitate, pe care îi întâlnim în această carte, se referă la manifestarea unei puteri misterioase, sacre (n. trad.).
”Femei care alearga cu lupii – Povesti si mituri ale arhetipului femeii salbatice”, publicata de Editura Niculescu. Cartea poate fi comandata AICI
1


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu – site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala.
Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului – pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi.

Alese ganduri, cu drag,

Mona Georgescu

Discussion

  1. Andreea  April 2, 2017

    Excelent !

    (reply)

Add a Comment