Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Andrei Plesu: ”Eul propriu ca obsesie”

”In ultima vreme insa, intalnesc tot mai multi oameni care si-au facut din eul propriu o obsesie.

E normal, pana la un punct, sa fim preocupati de noi insine. Sa ne ingrijim de mintea si de corpul nostru, sa ne dorim o viata confortabila, o cariera implinita, un amplasament social impozant sau, macar, convenabil.

E firesc sa acordam o atentie speciala proiectelor noastre, scopurilor noastre, ideilor noastre.

In ultima vreme insa, intalnesc tot mai multi oameni care si-au facut din eul propriu o obsesie. Traiesc halucinati de ei insisi, de micile (si marile) lor ambitii, de imaginea lor, de ograda baroca a vanitatii lor. Pustiesc totul in jur etalandu-si, aproape obscen, portretul propriu.

Lumea in intregul ei si oamenii din jur par sa fie instrumentele de ocazie al destinului lor, ale planurilor lor imediate si de perspectiva.

Rezultatul e dizgratios si contra-productiv.

Indivizii pe care ii am in vedere folosesc orice imprejurare ca sa vorbeasca despre ei. Sunt subiectul lor predilect la receptii, vernisaje, mese amicale, pe strada, in autobuz, peste tot unde poti avea ghinionul sa-i intalnesti. Te tin de nasture si vorbesc precipitat, cu patima, dinaintea privirilor tale impaienjenite de exasperare.

Tocmai au avut o idee extraordinara, tocmai au terminat o carte, tocmai au patit ceva incredibil, tocmai vor sa te viziteze sau sa-i vizitezi, ca sa discute pe indelete despre biografia lor interioara sau publica.

Vor sa-ti arate ceva, sa-ti propuna ceva, sa-ti ceara ceva. Vor sa te implice in traseul lor. Nu iau in calcul posibilitatea sa ai, la randul tau, propriul tau traseu, proiectele tale, prioritatile tale. Isi insusesc timpul tau si se joaca, impetuos, cu nervii tai. Iti fac agenda. Existi pentru a-i sluji.

Fara sa-si dea seama, te trateaza ca pe un neant util. Neant, pentru ca, substantial, nu dau doi bani pe existenta ta, pe libertatea ta, pe dreptul tau de a decide singur ce vrei si ce nu vrei sa faci.

Dar neant util, pentru ca poti capata o functie in viata lor. Le poti scrie o prefata, le poti lansa o carte, le poti face rost de o slujba, de o editura, de o bursa, de o relatie.

Sau, pur si simplu, le poti asculta, indelung, discursul de la care altii, mai abili, au reusit sa se eschiveze.

Degeaba le spui ca esti intr-o perioada grea, ca n-ai timp nici pentru obligatiile personale, ca esti depasit de prea multe solicitari centrifugale.

Tenacitatea lor e indemolabila. „Trebuie sa poti, stiu ca poti, sa nu zici ca nu poti!” „N-o sa-ti para rau!”

Imi amintesc de o replica a lui Constantin Noica, asaltat, cum era, de cohorte intregi de „admiratori”, decisi sa obtina de la el tot soiul de beneficii, mai mult sau mai putin culturale: „Draga domnule, draga doamna, la varsta mea pot spune ca mai am de trait 736 de zile. Aveti motive suficient de puternice ca sa-mi cereti sa va daruiesc cateva dintre ele?”

Pentru egolatri, „motive suficient de puternice” exista intotdeauna. „Ceilalti da, ceilalti ar trebui sa inteleaga si sa va crute! Dar  cazul meu e diferit. Pentru mine merita sa faceti o exceptie!”

Daca cei obsedati de problematica eului propriu sunt o pacoste pentru „victimile” elanului lor auto-referential, trebuie sa spunem ca, in adanc si pe termen lung, ei sunt o pacoste si pentru ei insisi.

Incapacitatea de a-si lua distanta fata de tine, concentrarea maniacala pe interesul tau, pe marotele tale, pe dorintele si obiectivele tale sfarsesc prin a te izola de comunitatea ta si de identitatea ta reala. E si „slava desarta” si lipsa de umor si simptom paranoic.

Nu-ti poti gasi rostul adevarat, daca nu stii, din cand in cand macar – si nu prea rar – sa uiti de tine.”

sursa: aici


6


About the Author:

Iti multumesc pentru ca ai ales sa iti petreci o parte din timp pe site-ul minunemica.eu - site de psihologie, dezvoltare personala si evolutie psihospirituala. Te astept in continuare cu articole personale si workshop-uri, si, de asemenea, cu recomandari de carti si de evenimente. Iti doresc sa te bucuri de tot ceea ce vei gasi in acest spatiu destinat Sufletului - pentru a reflecta, pentru a intelege, pentru a iubi. Alese ganduri, cu drag, Mona Georgescu

Discussion

  1. Cristian Tonolla  December 12, 2010

    Am fost uimit sa descopar ca Maestru Plesu, ma considera un pericol social, un sinucigas moral, doar pentru ca sunt sa ma gasesc pe mine. Desi nu impun nimanui sa ma asculte si nici nu alerg dupa somitati pentru temirice avantaje, desi nu fac nici revolutii si nici nu emit judecati despre alte persoane…. sa fie chiar asa de rau sa gandesti cu creierul propriu?

    (reply)
    • Mona Georgescu  December 12, 2010

      Cristian,
      Nu cred ca ai surprins sensul gandului domnului Andrei Plesu si probabil din aceasta cauza ai luat la modul atat de personal acest articol.
      Mona

      (reply)
  2. dragosboncaciu  December 12, 2010

    Sa imi fie cu iertare oare nu trebuie sa ne punem oarece intrebari cand avem impresia ca suntem luati in vizor ….?!
    Ma intreb si imi aduc perfect aminte de cate ori am judecat gresit o situatie sau o persoana sau un complex de imprejurari… mintea ne poate juca feste,se afla intr-un incontinuu carusel, creaza situatii si scenarii imaginam multe si nevrute …
    Eu cred ca domnul Plesu, daca nu gresesc, a descris acea zona a mentalitatii unora ce doresc cu tot dinadinsul sa isi etaleze calitatile reale sau ireale … pentru oarece motive, pentru oarece beneficiu … in detrimentul dezvoltarii armonioase a vietii ce o traim… si cu siguranta nu a facut referire la cineva anume, a descris doar o realitate atat de elocventa …
    Haidem sa zambim si sa ne bucuram … poate ca maine vom fi altfel, mai atenti cu noi insine si cu cel de alaturi, atentie ce poate lucra in beneficiul nostru in definitiv… mie unuia imi face placere sa citesc astfel de articole …
    Toate cele bune va doresc si dumneavoastra stimate domn Cristian, cat si stimatului domn Plesu…sarbatori fericite!

    (reply)
    • Mona Georgescu  December 13, 2010

      Dragos,
      Multumesc pentru comentariul tau. Din nefericire, nu toti oamenii au capacitatea de auto-analiza sau macar intentia de a privi cu claritate spre ei insisi si de a-si stapani ”balaurii” prin constientizarea propriilor proiectii.
      Eu simt ca dincolo de randurile lui Cristian se afla un razboinic care se consuma pe sine …
      Razboinicul este consumat de astfel de arderi interne, e macinat de rani sufletesti si de dorinta de a demonstra in permanenta (siesi si celorlalti) ca e cel mai puternic …
      Se spune ca daca dusmanul interior nu este constientizat, cu siguranta se va materializa si va aparea in exterior, creind tendinta de a vedea dusmani in oricine, pana la a-i aduce concret in viata cui proiecteaza acest dusman sau chiar mai multi dusmani – de aici si ideea de ”razboinic”…
      Probabil Cristian a fost lezat tocmai pentru ca simtea ca mesajul domnului Plesu il poate viza, dar nici asta nu putem sa stim cu adevarat – deocamdata, doar observand modul in care a reactionat la acest articol ma determina sa vad, inca o data, cum Egoul nu rateaza nicio ocazie sa isi faca simtita prezenta, sa atace, sa condamne, sa critice si sa foloseasca expresii nepotrivite – cu atat mai mult in situatii care clar nu au nicio legatura cu propriile constatari ale persoanei in cauza.
      Sarbatori fericite si tie,
      Mona

      (reply)
  3. odrina  December 17, 2010

    Hmmm…te-ai simtit cu musca pe caciula, Chris?

    (reply)
    • Mona Georgescu  December 17, 2010

      Odrina,
      Cine stie de ce are Cristian sufletul asa de impovarat …
      Manifestarile Egoului sunt variate, this is it.

      (reply)

Add a Comment