Esti mai mult decat ceea ce gandesti si crezi despre TINE

Amazon. Spaţiul inimii-gând

Amazon. Spaţiul inimii-gând

Când am decis să pornesc spre Amazon, ştiam cumva că va fi acea călătorie a vieţii mele, fără nici un fel de ghilimele şi nicio exagerare. Dar nu mi-am propus nimic. Ştiam că voi merge să locuiesc cu un trib indigen, că voi participa la ceremoniile lor şi că o să gust din cinci tipuri de remedii bazate pe plante.

Drumul e lung, şi greu, şi scump, cum ai da-o tot te costă vreo mie şi cinci sute de euro, dar am strâns din dinţi, ştiu de mult că lucrurile importante vin la tine după ce faci un sacrificiu. Zborul de douăsprezece ore de la Amsterdam la Lima (Doamne, câtă benzină încape în avionul acela…) trece neaşteptat de uşor, între îndeletnicirile clasice: mâncare, somn, filme şi îndreptat căpşorul peruvianului de alături care îţi tot alunecă, în somn, pe umăr :D, iar Lima e felul acela de oraş în care simţi că nările se dilată ca să perceapă toate mirosurile noi, iar porii pielii se deschid ca să primească briza sărată a Pacificului, milioane de stropi minusculi ieşiţi după ce valurile prelungi, adorate de surferi, s-au izbit cu putere de patul de pietriş multicolor de pe mal.

Apoi încă un avion te poartă în cazanul cu aburi de la Iquitos. Te dai jos din avion, 32 de grade, umed, umed, umed, ventilatoarele leneşe din aeroport nu fac decât să mişte vaporii de colo-colo. Dormi într-un hotelaş neaşteptat de cochet pentru cât de lipsită de resurse e zona, schimbi dolarii în soles şi, după o seară la restaurantul englezului de pe faleză, te urci, în zorii zilei, într-o trotinetă pe trei roţi care te conduce la prelunga barcă shipibo în are îţi vei petrece următoarele nouă ore. Nimic deosebit, până aici, în afară de sentimentul ciudat, de plonjon într-o energie verde, pulsatorie, pe care l-ai avut survolând cu avionul intercontinental imensul spaţiu verde al Amazoniei, unde fiecare copac uriaş se vede ca un minuscul punctişor verde, iar fluviul imens e o panglică aurie în lumina după-amiezii, şerpuind cu o lene teribilă printre păduri.

Odată urcat în barcă, totul se schimbă. De la nivelul apei, poţi percepe energia locului. Şi parcă înţelegi de ce unii se străduie cu tot dinadinsul să reteze acest spaţiu unde viaţa şi moartea sunt, concomitent, incipiente. Totul stă să se nască, totul stă să se descompună. Totul se transformă cu o viteză uluitoare, chiar şi tu, aşa cum vei vedea cincisprezece zile mai târziu.

Într-o barcă, noi, oamenii albi (unii negri), neîndemânatici şi curioşi. Barcagiii Shipibo, extrem de calmi, oamenii roşii de la care ai de învăţat cel puţin tot atât cât ai învăţat de la părinţi în primii şapte ani de viaţă.Şi timpul curge, cu viteza de Amazon, altfel, fluid şi vâscos, până pui piciorul pe mal, după nouă ore, în locul pe care îl vei numi Acasă în următoarele săptămâni.

Din acea clipă, când păşeşti pe Planeta Amazon, viaţa ta nu va mai fi niciodată aceeaşi. Năvala de experienţe care marchează aventura de cincisprezece zile este copleşitoare.

Mai întâi, înveţi să trăieşti într-o comunitate mică, în care nimeni nu strigă, nimeni nu fură, nimeni nu se îmbată, iar viaţa e atât de preţioasă, de scurtă şi de imprevizibilă încât toţi îşi exprimă iubirea ca şi cum momentul respectiv ar fi ultima oră pe care o trăiesc.

Apoi, înveţi, cu ochii căscaţi, lecţia de leadership de la Funi, şamanul şi conducătorul comunităţii, care are o misiune şi o viziune clară pentru trib, are obiective şi termene. Pe care le urmăreşte. Ceea ce nu îl împiedică să fie un tată perfect pentru cei cinci copii (doi studiază la Iquitos), un soţ iubitor şi pasional pentru femeia care i-a dăruit aceşti cinci copii, un şaman extraordinar şi un formidabil fitoterapeut.

Treci prin cura cu plante, concepută de Funi, care scade miraculos tensiunea, repară metabolismul, şi este obligatoriu însoţită de un protocol de regim, format din peşte, orez, legume şi fructe (adio grăsimi, adio dulciuri, adio sare şi orice fel de excitante) şi de o combinaţie de activităţi de conectare cu natura, de la băi în afluentul Amazonului, pe malul căruia se află comunitatea, la plimbări în junglă. În râu nu e de găsit nici un aligator şi nicio piranha. Afluentul acesta, Manati, este mai limpede decât marele fluviu şi, dacă eşti foarte liniştit şi tăcut, lângă pontonul construit de Shipibo pentru vesticii neîndemânatici care nu pot intra ca tot omul în râu, după amiaza, pe la ceasurile trei, e posibil să vezi delfinii roz.

Curgerea de ceaiuri, ceremonii, meditaţie, lucru cu emisfera dreaptă e ca o navigaţie într-un canal cu pereţii clar delimitaţi. Te poartă din etapă în etapă, până la destinaţia acestei călătorii: inima ta, pe care o redescoperi, intactă, aşteptându-te să te reconectezi, în fine, la tot ce ai tu mai bun, să te reinventezi ca să te poţi reîntoarce în Lume oferind Darurile pe care ţi le-ai dezgropat din gunoiul modern, cotidian, pe care îl considerăm necesar. S-ar putea ca, la un nivel foarte profund, să înţelegi ce spun animalele şi plantele. S-ar putea să vezi gândurile celorlalţi. S-ar putea să vezi că Iubirea e un fluid pe care îl poţi administra ca pe un combustibil de ordin superior, ca să umpli rezervoarele goale ale oamenilor care au uitat să trăiască, să fie vii, cu adevărat. S-ar putea ca palmierii să sclipească noaptea, iar pământul să se lumineze când calci, pas după pas, în această experienţă de Avatar. Singura limită e cea pe care ţi-o impui chiar tu. Şi dacă nu îţi impui nici una, atunci nu mai sunt limite, iar Planeta Amazon îţi dăruieşte cel mai important dar pe care l-ai primit, după viaţa oferită de părinţii tăi: măiestria în Arta de A Fi.

Şi singurul scop care urmează, după ce pleci înapoi, în lume, să împrăştii fluidul cald şi bun al adevăratei tale esenţe, e să planifici întoarcerea în acest loc primordial, pentru că astfel de călătorii sunt zidurile casei inimii tale, şi pilonii săi de sprijin, şi uşa către ce e Sus şi ce e Împrejurul tău, peste tot. Într-un fel special, tainic, devenim cu toţii un fel de conducători ai unei transformări pozitive a celorlalţi. Cu atât mai mult, cei care deja conduc oameni pot reveni stăpânind inspiraţia şi producând admiraţia.

Dacă vrei să se întâmple, dacă vrei cu adevărat, se va întâmpla.

Următoarea călătorie în această ţară a minunilor se întâmplă în ianuarie… mai multe despre această nouă aventură, la http://pisicka.wordpress.com/ce-ne-lipseste-noua-managerilor/amazon-leadership-bootcamp/http://pisicka.wordpress.com/ce-ne-lipseste-noua-managerilor/amazon-leadership-bootcamp/

Andreea Ionescu

 

0


About the Author:

Multumim pentru interesul acordat recomandarilor de carti si de evenimente. Materialele extrase din carti pe care le vei gasi pe acest site, sunt puse la dispozitie prin amabilitatea editurilor partenere ale site-ului MinuneMica.eu si se afla sub protectia drepturilor de autor si a legii copyright-ului. Conform Legii nr. 8/1996 privind proprietatea intelectuala, reproducerea sau preluarea partiala sau integrala a acestor materiale prin mijloace mecanice sau electronice, este interzisa. De asemenea, mai multe informatii despre evenimentele asupra carora te poti informa pe acest site, poti obtine de la organizatorii acestora, ale caror coordonate le gasesti in materialele de promovare.

Add a Comment